| = din Observator | motzoaca [22.Feb.03 19:49] |
| Sa iti fie asteptarea cautare din glod de luna incercat de fiare sa-ti creasca ochiul cel curat pe frunte | |
| = Iertare, magule, dar nu am stiut ce altceva sa spun... | Moebius [22.Feb.03 20:32] |
| "Ne iarta, dar, Parinte de n-am stiut a face din noaptea dintre oameni tacerea sa se-mpace, de n-am stiut cum umbre ne-ntuneca-n priviri si dintr-un colt de suflet se nasc iar arcuiri de viata catre viata, de suflet catre cer. Pierduti printre iluzii o lacrima ei cer, s-o verse pentru Tine Parinte din Netimp de-i lasi sa moara tineri cu ochii in Olimp. Ne iarta, dar Parinte, de nu stim ce ne doare de-n viata ne conduce doar simpla intamplare Noi te iertam, Parinte, ca-n lume ne-ai uitat si-ti multumim, Parinte de-acum ne-ai ascultat" Imi place mult. Felicitari !!! | |
| + magul | Oriana [22.Feb.03 20:50] |
| Doamne, ce frumos! Luminători de amurg, meteori de grâu curat, "întemnițați printre fiare și motoare/semenii mei tot cauta să zboare"... Ești un om fericit printre aștrii matale. | |
| + O stea, sau altceva? | nu brublem [22.Feb.03 21:27] |
| Metafore foarte reușite. Imagini de o deschidere rar întâlită... Și colac peste pupăză... mai are și profunzime. Parcă aș descrie ceva nepământean. Ceva de deasupra noastră. Sau din adâncul nostru... | |
| = plutire in alte lumi | Michelangelo [22.Feb.03 23:42] |
| eu raman un umil observator al textelor tale, fara sa pot/stiu comenta prea mult, ma incurca uneori senzatia ca plutesc prin lumi nepamantene citindu-te. de aceea tac si admir. | |
| = sensibilitate | mae [23.Feb.03 00:04] |
| nu pot sa trec fara sa spun ceva, simt cum cuvintele tale incep sa se trezeasca... | |
| = abureala | degeaba [23.Feb.03 01:03] |
| ante scriptum - mi-ai facut o pofta teribila de "orasul copiilor pierduti" al fratilor caro. dar parca tot in luna si in stele, in mandre si in iele as descalci misterul delicat care abunda ca un abur voalat, ca un abur proaspat de colt de paine in gerul lui februarie, ca un abur din crupa iapei intr-o dimineata cetoasa pe o coasta de scotie pe o coasta de eva pe o coasta de minerva ca un abur decupat de un caspar david friedrich rezidual familiar tangetial abur aburindu-i crupa abur aburindu-ti lupa | |
| = magul | CALY [23.Feb.03 02:27] |
| Tac si citesc.Si recitesc.Nu ma mai opresc. Poate"nesupus sunt Doamne, nesupus sunt..." | |
| = dar de mag | magul [23.Feb.03 17:41] |
| daca e ceva minunat, cu adevarat, e ca am impartasit alaturi de voi clipa acestui text. el e lagatura dintre noi. mai mult, e legatura dintre noi si cosmos. nu e doar casa a astrelor cosmosul asta ci e floare si piatra si albina si ras de copil si pasi de indragostiti pe alei. asta cred eu, asta incerc sa va daruiesc cu modestele mele cuvinte | |
| = nostalgie | Atemporis [28.Feb.03 03:04] |
| neosamanatorism? ;) semi-glumesc, poezia imi pare o disperare a taranului roman in era comunista, cand isi intoare ochii spre dumnezeu si incearca sa spuna lucruri mari, magice si nevinovate in simplitatea mistica a cuvintelor. sunt sigur ca tema era cu totul alta, dar asta am inteles eu :) | |
| = lui atemporis | magul [28.Feb.03 18:54] |
| taranul roman a spus despre cer lucruri mari, nevinovate si magice cu mult inaintea comunismului. a se citi "Credintele taranului roman despre cer si stele" de ion Otescu, aparuta in 1907. ea se bazeaza pe chestionare. la acea epoca inca se mai putea sonda prin aceasta metoda fondul folcloric de obiceiuri si traditii al poporului. si asta e cel mai apropiat ecemplu la indemana. am inteles si eu semi-gluma si raspund:-) | |