| = stea punct | Alma [11.Dec.02 22:28] |
| Superba imaginea celui mai mic punct. Eu cand eram mica imi inchipuiam stelele puncte indiferent cat de aproape am fi, ca punctele noastre de vedere. Dar tu spui... 'și să privim țintă în alți ochi foarte îndepărtați, din ce în ce mai îndepărtați, dar niciodată destul încât să nu le simțim căldura. ' Si-astfel eu pot sa iubesc mai departe. Si mai departe. Cu dragoste, o stea alba. | |
| + pretul nemuririi | Dania [11.Dec.02 22:34] |
| Si, muritor fiind, poate privi tinta in alti ochi foarte indepartati...dar niciodata destul... Cu atat se alege. Si nu e putin lucru. | |
| = da, omul e nemuritor! | Hera [12.Dec.02 01:57] |
| m-a lasat muta poezia aceasta, iar finalul m-a cutremurat caci imi amintesc chipul tatalui meu, din pacate insa nu cu ochii deschisi...:( nu te speria, poezia este superba!...:) | |
| + Mare ! | Nexus [12.Dec.02 02:06] |
| Fara cuvinte. Te apropii tot mai mult de poezia aia uriasa. Si sa nu mai aud ca poate nu o sa publici niciodata. Ma supar foc ! Arunc cu injectii si perfuzii peste Ocean. Cu pastile nu ca ma decompensez fara Xanax si intru la pirnaie. | |
| + Andia | Anton [12.Dec.02 02:38] |
| De fiecare dată cînd citesc textele tale îmi vine să nu mai scriu nimic. Apoi îmi trece, dar rămîn cu un gust ciudat. Prea scrii frumos și vorba lui don doctor așteptăm... | |
| = convingator | motzoaca [12.Dec.02 02:40] |
| omul este nemuritor tocmai pentru ca poate sa stea cu ochii larg deschis si sa priveasca dincolo de lucruri, m-ai convins.iar punctul cel mai mic este tot el, privit de foarte departe. | |
| = nemurire | Arhanghell [12.Dec.02 03:19] |
| stii ce cred eu?ca omul ar fi nemuritor daca nu ar exista forta de gravitatie. pentru ca asta ne trage in jos si ne tot trage pana ne uzam de tot. asa ca,hai sa zburam departe de tot unde nu ne mai tine nimeni de aripi,maini si plamani,si...sa fim nemuritori ! | |
| = deci... | Arhanghell [12.Dec.02 03:20] |
| concluzie:imortalitatea omului e relativa. | |
| = despre pleoape | degeaba [12.Dec.02 03:58] |
| inexplicabil, unii dintre noi credeau ca prin retezarea dezinvolta a pleoapelor se va rezolva problema ochilor mereu deschisi. rezultatele au fost nesatisfacatoare. iar lacunele in domeniul facutului cu ochiul raman insondabile abisuri flirtuale. | |
| + părere | Pan [12.Dec.02 10:20] |
| Cred că oamenii trebuie să fie într-o permanentă căutare reciprocă. Repausul seamănă atât de bine cu sfârșitul. O poezie deosebită. | |
| = andia | salma [12.Dec.02 11:26] |
| andia, am ramas cu ochii pierduti in ecran...bai ce poezie misto! | |
| = inner smile | Trandafiras [12.Dec.02 11:40] |
| Privind dincolo de lucruri ne vedem pe noi, în pescarul acela fericit. Poezia asta începe și se termină într-o nemișcată privire înspre interiorul nostru. Cel puțin eu așa o simt. | |
| + pe mare | Nic [12.Dec.02 12:32] |
| Dar la el nu vine furtuna? | |
| = a vedea-vedere | dorun [12.Dec.02 12:35] |
| Fericito, ai gasit cheia de la intarea in castelul fermecat al poemului. Bucura-te! Eu cred ca ne trezim prea tirziu pentru a vedea. Si cind abia ne-am trezit, vine cineva si ne inchide ochii, precaut, sa nu vedem prea multe... | |
| = ... | PadreSolaris [12.Dec.02 13:44] |
| esti una din cele mai tari de pe site... bravo! | |
| + e limpede | adrian_nairda [12.Dec.02 18:54] |
| Cred că am mai spus, altă dată, despre o calitate teribilă a versurilor tale, ele exprimă "exact" și "necondiționat". Parcă-s închipuitele palate de cleștar prin care sunt preumlați cu mintea copiii. Numai că tu te adresezi oamenilor în toată firea. | |