Comentariile membrilor:

= tezism,retorica,pauperitate stilistica
cineva sincer
[30.Jan.14 17:10]
Ideea ta nu e noua,ba chiar este foarte veche.Pierre Hadot arata in bestseller-ul sau "Ce este filosofia antica?" (care a detronat pana si cotidianul sportiv"L'Equipe") faptul ca anticii nu aveau o idee clara despre apartenenta textului literar.Ei credeau ca,din moment ce artistul sau filosoful aflati in lumea fenomenala nu pot decat sa isi reaminteasca sau sa copieze ideile perfecte(platoniciene),adevarata paternitate a textului literar ori a operei artistice ii revine DE JURE Demiurgului.De aceea nu exista dreptul de copyright de care se face atata caz astazi.De vreme ce orice inspiratie era divina,nici un artist nu-si putea aroga suprema paternitate a textului literar.
Odata cu individualizarea renascentista apare ideea ca artistul creaza de la sine,ca el e adevaratul demiurg,autozeificat prin opera de creatie EX NIHILO similara creatiei lumii de catre Demiurg,orientare dusa la extrem in romantismul egocentric si autosuficient,si exacerbata de postmodernistii luciferieni de azi,care se dispenseaza programatic de orice legatura cu transcendentul.
Insa ideea ta a mai fost in secolul acesta explicitata in estetica de abatele Bremond,iar la noi de gandirismul ortodoxist al lui Nichifor Crainic.
Dar nu aceasta e problema poeziei tale,ci unele carente pe care le voi sublinia mai jos,cu speranta ca nu ma vei uri pana la moarte cu o ura neimpacata,asa cum mi se intampla de obicei:
1.Poezia nu poate fi tezista.Tu incerci sa ne demonstrezi ceva.Asta contravine flagrant spiritului poeziei.Niciodata poezie adevarata nu urmareste direct ceva.Cu atat mai putin sa convinga de o idee! Asta e treaba retoricii,sofismului,avocaturii.
2.Poezia nu e niciodata poezie de idei,chiar daca poate contine idei.Ea nu e reflexiva,cerebrala.Asta e treaba filosofiei,prozei,memorialistii.
3.Chiar daca ai fi reusit sa strecori ideea subtil,ai repetat-o prea mult.Era suficient sa o exprimi o data,dar in forta.
4.Mistica in poezie trebuie sa fie discreta si suava.Poezia religioasa e un domeniu neinsemnat al culturii eclesiale,psalmii avand mult mai multa forta decat edulcorarile cu iz de tamaie.
5.Nu stapanesti rima si ritmul indeajuns.Ori te pui si lucrezi din greu,ori reprofileaza-te pe versul alb.
6.Lirism,stilistica,semantica,lexic saracacioase.Nu mai zic nimic.
7.Desi poezia e deconcertanta prin simplitate,esti totusi autentic.Toate carentele insirate mai sus se datoreaza tocmai faptului ca inca nu esti falsificat de constientizarea conditiei de poet.Nu-ti mai urez sa continui,fiinda stiu ca vei continua.
Te voi urmari si pe mai departe.
Cu simpatie ,Cineva sincer.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= tezism,retorica,pauperitate stilistica	cineva sincer [30.Jan.14 17:10]
Ideea ta nu e noua,ba chiar este foarte veche.Pierre Hadot arata in bestseller-ul sau "Ce este filosofia antica?" (care a detronat pana si cotidianul sportiv"L'Equipe") faptul ca anticii nu aveau o idee clara despre apartenenta textului literar.Ei credeau ca,din moment ce artistul sau filosoful aflati in lumea fenomenala nu pot decat sa isi reaminteasca sau sa copieze ideile perfecte(platoniciene),adevarata paternitate a textului literar ori a operei artistice ii revine DE JURE Demiurgului.De aceea nu exista dreptul de copyright de care se face atata caz astazi.De vreme ce orice inspiratie era divina,nici un artist nu-si putea aroga suprema paternitate a textului literar. Odata cu individualizarea renascentista apare ideea ca artistul creaza de la sine,ca el e adevaratul demiurg,autozeificat prin opera de creatie EX NIHILO similara creatiei lumii de catre Demiurg,orientare dusa la extrem in romantismul egocentric si autosuficient,si exacerbata de postmodernistii luciferieni de azi,care se dispenseaza programatic de orice legatura cu transcendentul. Insa ideea ta a mai fost in secolul acesta explicitata in estetica de abatele Bremond,iar la noi de gandirismul ortodoxist al lui Nichifor Crainic. Dar nu aceasta e problema poeziei tale,ci unele carente pe care le voi sublinia mai jos,cu speranta ca nu ma vei uri pana la moarte cu o ura neimpacata,asa cum mi se intampla de obicei: 1.Poezia nu poate fi tezista.Tu incerci sa ne demonstrezi ceva.Asta contravine flagrant spiritului poeziei.Niciodata poezie adevarata nu urmareste direct ceva.Cu atat mai putin sa convinga de o idee! Asta e treaba retoricii,sofismului,avocaturii. 2.Poezia nu e niciodata poezie de idei,chiar daca poate contine idei.Ea nu e reflexiva,cerebrala.Asta e treaba filosofiei,prozei,memorialistii. 3.Chiar daca ai fi reusit sa strecori ideea subtil,ai repetat-o prea mult.Era suficient sa o exprimi o data,dar in forta. 4.Mistica in poezie trebuie sa fie discreta si suava.Poezia religioasa e un domeniu neinsemnat al culturii eclesiale,psalmii avand mult mai multa forta decat edulcorarile cu iz de tamaie. 5.Nu stapanesti rima si ritmul indeajuns.Ori te pui si lucrezi din greu,ori reprofileaza-te pe versul alb. 6.Lirism,stilistica,semantica,lexic saracacioase.Nu mai zic nimic. 7.Desi poezia e deconcertanta prin simplitate,esti totusi autentic.Toate carentele insirate mai sus se datoreaza tocmai faptului ca inca nu esti falsificat de constientizarea conditiei de poet.Nu-ti mai urez sa continui,fiinda stiu ca vei continua. Te voi urmari si pe mai departe. Cu simpatie ,Cineva sincer.