| = dar conteaza tot | Camica [29.Nov.02 12:12] |
| Bine Anaiss,ai dat peste cap tot motivul legaturii dintre natura si om,eu nu cred in ceea ce ai spus,exista o relatie stransa intre om si pamant,una paranormala,dar imi place tristetea textului tau,si tot sentimentul de impotrivire | |
| = părere | Pan [29.Nov.02 12:51] |
| Tristă rău poezia. Unii renasc din propria cenușă, alții nu. Ai câteva semne de punctuație lipsă, cum ar fi punctul după "veșnicie mormânt. Majuscula lipsă.... | |
| = Poate voi renaste altadata! | Anaiss [29.Nov.02 13:03] |
| Multumesc Pane ca m-ai tras de manecuta! Poezia asta a iesit din mine asa...ca un oftat adanc. Mi-a fost frica sa o recitesc ca nu cumva sa ma razgandesc si sa nu o pun pe site. Si ca sa renasti din propria cenusa iti trebuie forta, iar eu acum, in clipa asta, sunt teribil de obosita. Poate voi renaste...altadata! | |
| = parere frumoasa | Ghiocel [29.Nov.02 18:03] |
| "...în golul din mine cenușa tăcerii ține loc de cuvânt" si "Drumul pe care calc nu stie nimic despre tainele mele în care zburam amandoi undeva, candva vulturi obosiți de mersul pe jos prin noroi." O poezie frumoasa si trista in acelasi timp. Dar nu asa e si viata ? | |
| = Anaiss | Oriana [29.Nov.02 18:07] |
| Am citit si recitit și mi-a sunat un clopoțel invers. Cine e el din prima parte a poeziei? Dumnezeu? Si e acelasi el și în partea a doua? | |
| = Raspusuri ptr ghiocel si oriana | Anaiss [29.Nov.02 18:28] |
| Multumesc ghiocel...asa e si viata frumoasa si trista, si multe lucruri sunt asa, si dragostea si...fecioarele, si ...mamele! Oriana...amandoi sunt dumnezeii mei, ma inchin amadurora, si-mi sunt amandoi la fel de apropiati in departarea lor! | |