| = shadowX | salma [17.Oct.02 23:01] |
| draga amice, e frumos ce scrisesi tu aici.Textul curge frumos, limpede in tulburarea lui. Da' asa, de curiozitate: la ce-ti trebuie fericire? :-) | |
| = raspuns | ShadowX [18.Oct.02 15:28] |
| Stau si ma minunez: e intrebarea ta intamplatoare sau voita? La ce imi trebuie de fapt fericire? La ce ne trebuie noua tuturor? Dreptul omului de a-si cauta fericirea si-a facut loc pana si in Constitutia SUA. Si, dupa umila mea parere, drumul pe care fiecare si-l alege in cautarea fericirii joaca un rol important in definirea lui ca OM. | |
| = shadowX | salma [19.Oct.02 13:42] |
| nu e deloc intimplatoare, e o intrebare pe bune. Cautarea fericirii mi se pare o indeletnicire de...adolescenta. Precis ca o sa te enervezi citind asta si o sa crezi ca-s vreo teribilista careia ii place sa arunce remarci contradictorii. Nu cred ca ai sa gasesti pe cineva mai abject de sincera in afirmatii si scrieri pe tot site-ul. Fericirea este o idealizare si o notiune pe care o despicam in patru prin adolescenta, o cautam,filozofam asupra ei,ii dedicam tot felul de acte complet nebunesti, recurgem si la drog de orice fel o fi el si apoi... murim de ciuda cind realizam (tot prin pubertate, dar mai pe la sfirsit) ca nu prea e palpabila, ca e relativa, iluzorie, etc. Si pe urma ne suflecam minecile,in maturitate, si ne apucam sa traim uitind complet de ce-o fi aia fericire, fiindca in locul ei s-au ridicat blocuri betonate de responsabilitati, datorii, satisfactii intelectuale, spirituale, cautari de raspunsuri la dileme mai profunde (ex explorarea divinului si a resurselor proprii)...Hai sa ma opresc aici ca iti ajunge, cred. | |
| = nuante de fericire (pt. salma) | ShadowX [19.Oct.02 17:39] |
| Abject de sincera... Dumnezeule, cum poate sa sune! :) Am sa-ti dau dreptate intru totul, cu un mic si cat se poate de vioi amendament: tot ce spui tu se aplica FIX la acel soi de fericire pe care il cautam cu totii in adolescenta. Nici nu stiu cum sa-i zic; englezii ii spun "bliss", si nu stiu cum sa traduc; e acea stare de fericire tembel-vegetativa si cat se poate de egocentrica. Si cu tot respectul, ea e kitch-ul odios la care ma refeream in textul de mai sus. N-am sa fac referiri la starea psihica a autorului cand a scris respectivele randuri; in definitiv ce rost ar avea. Dar fericirea pe care o cauta el e cea data de implinire, de satisfactia unei vieti neirosite... Si de altfel, textul e menit sa te puna pe ganduri, nu sa-ti ofere raspunsuri general valabile. Din simplul motiv ca nu exista astfel de raspunsuri. | |
| = shadowX | salma [20.Oct.02 00:23] |
| My friend, suntem in toiul unei discutii care ar putea continua la nesfirsit. Am sa mai scriu citeva rinduri aici pe tema asta si apoi ma voi opri ca nu prea e loc de astfel de dezvoltari aici. E fireste al naibii de greau sa definim fericirea.Fiecare avem reprezentarea noastra pentru aceasta notiune. "Acasa" mea e altfel decit "acasa" ta...:-) Eu insa socot ca fericirea delimiteaza o stare precisa, satisfactia o alta, implinirea inca o alta si asa mai departe. Sunt atitea mii de exemple de oameni care au ales sacrificiul propriilor conforturi ori placeri ori zi-le fericire de dragul unei idei ori a unei persoane (cite mame n-au trait vieti mizere de dragul copiilor?!).Fericire?Nu! dar cu siguranta ca a existat in final satisfactia pastrarii principiilor ori a verticalitatii etc...Ceea ce pentru mine e un alt ceva. Daca la tine se confunda sa stii ca esti...fericit!!!! Fericirea in cazul acesta,e colea, imediat dupa colt. | |
| = Razboiul | costel [20.Oct.02 00:44] |
| "Razboiul sfarsitului lumii" e titlul unui roman de Mario Vargas LLosa, un roman deosebit. Dar pentru ca se vorbea de fericire, ma amestec si eu ca musca in lapte. Nefericirea exista? Caci daca da, musai exista si fericirea. | |
| = fin | ShadowX [20.Oct.02 00:58] |
| "Razboiul sfarsitului lumii" e o carte pe care am tocit-o (la propriu) cu privirea, dar sintagma e preluata din Biblie, bineinteles. Cat despre nefericire, ea cu siguranta exista; e acea stare care roade incet pe dinauntru un om pana cand lasa numai un cadavru care merge pe strada, injura, munceste, se uita la meci, injura, bea, ii arde una muierii ca a ars tocana, injura... Nu spun ca ea e singura responsabila. Sau poate ca este? Nu stiu... si nici nu vreau sa aflu curand. | |
| = Moment sentimental | lapislazuli [20.Oct.02 02:44] |
| Ma scuzi, eu nu am sa-ti citesc textul. Imi ajunge titlul. E a treia sau a patra oara cand intru aici, la acest text, si de fiecare data nu am avut inima sa citesc. Ma resemnez deci si accept ca asa a fost scris... Explicatia e ca si eu am avut propriul "razboi al sfarsitului lumii". Razboi anuntat de o eclipsa totala, inceput apoi cu bataliile bacului si ale unei iubiri "interzise" si terminat apoi cu victoria intrarii mele pe primul loc la facultate. Gust amestecat, de victorie si de pamant amar, de cel ce sunt astazi si de un anumit EU, lasat pentru totdeauna in urma. Gustul unei alte iubiri, cea mai veche, si al 11 ani de viata. Sfarsitul lumii... a fost un nou inceput. Multumesc. | |