| = oare? | spirit [08.Sep.02 03:38] |
| oare nu ne poate ajunge ceea ce ne dorim, iubind? | |
| = Ascetica, dar jucausa | perdido [08.Sep.02 03:38] |
| Extrem de interesant! Constat, pe langa simetria sobra a poeziei, si versatilitatea ei. E intentionata? Intr-o simplicitate aparenta, versurile traiesc singure. De pilda, daca iau doar extremitatile si centrul, obtin: "Nu poti trai/Suficient/ca sa-ti doresti/sa mori". Alta joaca: "daca nu urasti/ Suficient/ sa mori". Ai grija, poezia asta e periculoasa, cred ca deja a scapat de sub stapanirea ta si o sa-si faca de cap! | |
| = alaturi | rhadoo27 [08.Sep.02 16:03] |
| nu poti trai suficient sa mori? nu poti trai. suficient. sa mori! nu poti trai suficient ... sa mori! asta inseamna ca recitesc poezia sa vad nuanta ... de fapt acel sa mori din final este cel care-mi da bataie de cap. mi se pare ca esti un tip prea trist... si ce daca mori? | |
| = perdido, rhadoo27, spirit | lapislazuli [08.Sep.02 16:47] |
| Va multumesc. Pentru ganduri si pentru cautare. perdido: Cititul trebuie reinventat mereu, e singura sansa nu doar a poeziei, ci si a cartii in general. Si, parafrazand o vorba celebra, oare poate fi ceva mai complicat decat simplitatea? rhadoo27: Tristetea este o boala careia ii dau uneori voie sa se dezlantuie in mine, apoi o ferec iarasi, slabita si fara de puteri. Problema nu este "ce daca mor?, ci "de ce si cum pot trai?" Moartea este delimitatorul necesar. Pe curand, tuturor! | |