| = iarburi amare | florin caragiu [30.May.07 18:42] |
| Interesant acest survol peste metamorfoze incomplete, plecând de la "un loc al meu/ unde să-i strâng pe toți", trecând prin "temnițele pentru iubit aproapele" spre conștientizarea valorii lucrurilor mici, concrete: "înlăuntrul inimii e timpul somnului/ și memoria se poate umple/ cu o crenguță și câteva frunze verzi", ca și reconvertirea "amarului": "peste mine s-a lăsat ca un nor luminos/ iscat din ierburi amare". Sub cerurile deschise privirii dreptatea și îndreptățirea omenească sunt "doar șirul de cuvinte/ împletite ce ne acoperă pașii". | |
| = Florin :) | Florin Andor [14.Jun.07 08:59] |
| ... m-am depărtat, de la o vreme, încercând să scap de sub gravitații cât să-l pot simți altfel pe celălalt(din mine și din cititor) ... din lumea aceasta omul care pleacă poate privi senin bâlciul ori căile searbede cu același ochi, cât să se spele ... mărturisesc faptul că este interesant să citești omul printre cuvinte și să-i dăruiești doar puțin apoi să-l vezi cum crește (fără să-l faci dependent de tine) ... libertățile sunt limitate, poate de aici și nevoia de a citi atent (și uneori de-a folosi necuvintele) ... mulțumesc frumos de aplecarea asupra cuvintelor, la bună veghere :) | |