| = bataille si scrielile sale controversate | Ioana Petcu [26.May.07 13:36] |
| m-am bucurat sa vad un articol pe acest subiect fragil, proza lui G. Bataille. Proza elitista prin chiar felul in care e conceputa, in lectura careia e preferabil sa te lasi furat, decit sa dai o explicatie paragraf cu paragraf. Cred, Camelia, ca interpretarea mistica la Madame Edwarda, este prea pretentioasa, si nici nu s-ar potrivi in cazul Istoriei ochiului sau a Mortului. Practic, in Edwarda este poezie si sex exacerbat (sau nu, depinde din ce perspectiva privim tabuul sex). ma indoiesc de faptul ca personajul central si-ar regasi dumnezeul, sau s-ar apropia de sacralitatea profunda prin Edwarda, cit mai mult tinde spre arta, estetica si sine. E un alt tip de receptare a textului, ceea ce am lasat aici in subsol (si scuze mici pentru repetitii, ca-s in fuga iar). | |
| = Ioana | Heghedus Camelia [28.May.07 07:48] |
| interpretarea incercata de mine e evident una subiectiva si neprofesionalista. Sa zicem ca ceea ce fac eu e mai degraba un exercitiu de memorare. O fi grav? Am citit prea multe lucruri despre care nu mai pot spune nimic altceva decat ca le-am citit, atat, si imi pare tare rau. Ma bucura mult prezenta ta aici! Nu stiu ce sa zic in legatura cu interpretarea mistica, oare nu asta ne sugereaza insusi autorul? Si crede-ma, cele mai neasteptate intamplari, uneori cele mai stranii, mai necurate, te apropie in final de Dumnezeu. Nu am nici o indoiala. Cartea asta mi-a purtat gandul catre Raskolnikov, care, a incercat la randul sau trecerea dincolo de granite (in dincolo cel negru), din dorinta de a-si depasi conditia, cu aceeasi constiinta strafulgerata intermitent de boala si extrema luciditate. Dumnezeu poate fi o prezenta pasiva in viata omului, atunci cand e cuminte si mosteneste credinta de la parinti, cand se teme si are nevoie de un protector. Poate fi una activa, cand certitudinea existentei lui o capata ca pe un trasnet. Sau, mai poate fi “simtit” cumva deasupra tuturor acestor lucruri, dincolo de ele. Imi vine greu sa ma explic. Eu cred intr-un dumnezeu nerazbunator, ce nu are o zi a judecatii, un dumnezeu ce nu va cere niciodata socoteala pentru faptele noastre fiindca el nu e om si nu cantareste nimic. Acest fel de a-l percepe pe Dumnezeu cred ca aduce liniste si fereste de rau. Omul, mic cum e, il minimalizeaza pe Dumnezeu pentru a-l face sa incapa in sfera capacitatii lui de intelegere. | |