| + * | florin caragiu [25.May.07 18:42] |
| deosebită lucrătura, mizând pe circulația unor sensuri abia sugerate, cu un final pe măsură. Mai întâi remarc împletirea între inaderența fluxului mângâierii și tăierea părului ce apare ca o consacrare la marginea lumii deschizând o atmosferă de basm. Apoi frica ce detașează gestul alungării și provoacă pe undeva ca un flux și reflux aruncarea pietrei și transparența morții din chiar locul rămas liber, eliberat de obiectul lovirii chipului. Titlul mi se pare bine ales, își lasă ecoul în ramificațiile textului. | |
| = ritual de purificare | Ela Victoria Luca [25.May.07 19:21] |
| verbul își are desfășurarea ritualică din exterior înspre interior, transparența trăirilor este redată cu minuțiozitate. și o anume eleganță, sobrietate, respect pentru vers, pentru melosul lui, pentru acordajul imagine-trăire-ritm. o fluiditate și o coerență remarcabile. estetică în fața căreia cititorul nu are cum să nu fie autentic receptor. Ela | |
| = costel stancu | laurentiu enache [25.May.07 21:42] |
| este un poet important si ma bucur sa il regasesc pe acest site acolo unde merita. | |
| = just | Ioana Geacăr [25.May.07 21:37] |
| Frumos poem, scris de la înălțimea filozofului, rece, estetizat! Obiecții: Părul e simbolul apei, nu trebuia explicat atât, (doar sugerat):"îți tai părul. Aud sîsîitul fiecărui fir, ieșirea lui din pămînt în chip de izvor fermecat din care să bea călătorii " Finalul e prea moralizator, îngroapă lirismul dinainte. Părerea mea. Doar. | |
| = . | MA Ioan [26.May.07 14:28] |
| De fiecare dată vă citesc cu plăcere. Pot să citesc oricare din textele de pe pagina dumneavostră, fără teama că va fi altceva decât poezie. "îți tai părul. Aud sîsîitul fiecărui fir, ieșirea lui din pămînt în chip de izvor fermecat" Poate e timpul ca fiecare om să își aculte pământul, "în cele din urmă, mormînt." Noroc bun! MA | |
| = O colectie de singuratati... | Alexandru Uiuiu [26.May.07 19:41] |
| Dupa ce am imbratisat vreo doua nopti o sticla ca pe o femeie si acum sint intru totul transparent nu pot decit sa iti multumesc ca m-ai facut sa pun de o cafea. O sa o beau singur dar nu chiar asa cum eram acolo, la marginea orasului, la marginea lumii... Ce femeie stringatoare, Poezia...! | |