Comentariile membrilor:

 =  Iubire inatacabila
razvan rachieriu
[25.May.07 14:16]
“Fericirea e haina de sărbătoare a tristeții”, un început perpetuu în care locuiește iubirea inatacabilă și speranța veșnic verde, un început al armoniilor într-un sfârșit “care nu mai începe”.



 =  Ce norocoasă ești:
Nicolae Popa
[25.May.07 14:35]
"pe marginile drumului meu
se leagănă scaieți tineri"

Poem f.b. "trăiește în mine un sfârșit care nu mai începe." Cotidianul Flux de azi e în re-flux! Felicitări!


+ *
florin caragiu
[25.May.07 19:20]
Mi-a plăcut construcția poeziei, felul cum ai stabilit cruciform - din "patru vânturi" - tensiunile
stării tectonice, "post-cataclismice". Se pornește de la o "rămășiță" cu relevanță asupra unei condiții-limită a umanului: "Arăt ca o umbră dar sunt ca o fiară/ pe care numai suferința o îmblânzește"
mi-a plăcut după aceea cum ai dat impresiei de confuzie nerv prin scaieții tineri, după care rezolvi prin niște versuri superbe: "nu am putut afla/ de ce orizontul se luminează încercuindu-ne".
Apoi reiei tema cu alte variațiuni, rotunjind împletirea de stări și mișcări, lumini și umbre, prin "fericirea/ e haina de sărbătoare a tristeții".
Realul și neîntâmplatul se conjugă în spectrul sfârșitului trăit anticipativ în însăși neînceperea lui...
Felicitări!

 =  Re Steaua lui Florin
Tamara Zub
[25.May.07 20:36]
Multumesc tuturor pentru ecouri si cuvinte lamuritoare!
Lui Florin Caragiu îi sunt foarte recunoscătoare pentru Stea! M-a uimit gestul, m-a entuziasmat comentariul în care nuanțele și ideile poemului sunt developate cu grijă.
Vă îmbrățișez, vă doresc o vară minunată!

 =  scaieții sunt miraculos de rezistenți... o paradigmă!
Elena Overhamm
[25.May.07 23:43]
Sinceritate dublată sugestiv de o anume stare de incertitudine nevinovată, pregătitoare pentru căutările și răspunsurile ce durează o viață.
Mai este timp înainte, Tamara, pentru definirea întru adevăr - purificată pentru începuturi de orice fel. Toată viața e o așteptare, de fapt!
Estetică, claritate și discurs poetic energizant!
Mulțumesc!

 =  ultimul vers
carmen manuela macelaru
[26.May.07 15:45]
mi-a placut tot poemul dar ultimul vers,traieste in mine un sfarsit care nu mai incepe e de nota 10, constelatie.

 =  junie aprehensiva
Constantin Enianu
[31.May.07 11:31]
Interesanti sunt "scaietii tineri" in aprehendarea ascensiunii spre "confundaarea celor ce se intampla cu cele ce nu se vor intampla", de unde si reflexia: "tinerii pot, dar nu stiu, pe cand batranii stiu, insa nu mai pot". de aceea scaietii batrani, avand carligele uscate se agata de raspandaci spre noi arii germinative intr-un proces reversibil...
cu stima,
ceni




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !