| = Secvență dintr-o copilărie perfectă | Tudor Ioan Bogdan [24.May.07 12:57] |
| N-am înțeles niciodată cum de mă invidiau tovarășii de joacă, așa cum mi-au mărturisit mai târziu, pentru că eu aveam pistoale de plastic și centură de cowboy iar ei pistoale cioplite din bucăți de scândură. Mărturisesc că eu abia mi-am mai amintit de ele. Nu voi uita însă niciodată căluțul meu creat dintr-o botă de alun pe care îl chema Galben de Soare și bucuria plină, neumbrită, a zilelor de joacă în vârful dealului, cu cei mai adevărați prieteni pe care i-am avut vreodată. Eu n-am așteptat niciodată o țară a mea "când voi fi mare" ci m-am simțit cu timpul izgonit din tărâmul perfect al copilăriei. Cu simpatie, Tudor | |
| + călătorie rotundă | Adela Setti [24.May.07 13:12] |
| "prin fereastra deschisă mă uit la mine cu zâmbet" "într-o zi voi avea o țară care va purta numele meu acolo oamenii vor fi de hârtie vor avea întotdeauna dreptate pâine fără cartelă și buzunarele pline cu ciocolată" - aici fetița îți întoarce privirea. mi-a plăcut foarte mult acest text, pentru că este în întregime conceput în stilul și imaginile de care ar uza un copil prin aceasta își păstrează și transmite nealterată prospețimea vârstei mici, cu înțelepciunea ei implicită un tablou minunat vezi pe fereastră, elian și eu la fel :) deci prima mea steluță de azi rămâne aici. Adela, cu drag | |
| = răspunsuri | Dana Banu [24.May.07 13:12] |
| Tudor Ioan, până la urmă nimeni nu ne dă afară din copilărie, asta e o țară unde toată lumea are dreptate, pâine fără cartelă și ciocolată în buzunare eu mă bucur că am ajuns la 1.70 m intactă, să fiu a nefericirii de m-am schimbat prea mult:))până acum chiar dacă nu îmi mai pot permite să bat băieții pe motiv de eugenii uscate:)) mi-am adus aminte aici cu mare precizie gândurile care îmi treceau prin cap acum 20-30 de ani îți mulțumesc pentru semnul de lectură și simpatia afirmată Ioana Matei, ce naiba se întâmplă cu commurile tale?! când ți le lasă libere când ți le aruncă în offtopic, inexplicabil ce se întâmplă, părerea mea, îți mulțumesc pentru aproape vă salut:) | |
| = Adela, | Dana Banu [24.May.07 13:18] |
| comentariul tău a intrat deodată cu răspunsurile mele îți mulțumesc, mă duc să îmi lipesc nasul de fereastră și să mă zgâiesc la tine cu deosebită simpatie(iar mi-a ieșit o rimă involuntară, nu știu ce se întâmplă în ultima vreme dar se pare că vorbesc în rime mai mereu, o fi chestie de vârstă:))) | |
| = Dana, | Aida Hancer [24.May.07 13:44] |
| Vin in vizita.Poemul e sincer, nu creaza imagini ci mai degraba stari.M-am bucurat si m-a infiorat copilaria ta;ai privit melancolic si nostalgic , si nu te-ai rezumat doar la triri personale,ci mi se pare ca e vorba aici de o plasare in cadru, o racordare la timp si evenimente.Nu esti tu singura care elogiaza copilaria, nu prin asta "se canta" ea, ci chiar opozitia dintre inocenta-ludica a limbajului si fondul monocrom al timpului pe care il descrii evidentiaza foarte bine starile.Mi-a placut, nu mai trebuia s-o spun.Atat doar, sintagma din titlu"copilarie de aur", sau macar aurul ar putea fi elidate.Asa suna aproape banal, iar textul nu e nici pe departe unul "usor".Ar fi bine daca ai putea inlocui titlul.Cu drag, Aida | |
| = Aida, | Dana Banu [24.May.07 13:50] |
| am modificat titlul, aveai dreptate, sincer, nici mie nu îmi suna prea bine, nici varianta asta nu mă mulțumește dar mă mai gândesc... dacă ai vreo variantă mai bună pentru titlu sunt cu ochelarii pe nas încă o dată îți mulțumesc PS: sper să ne vedem sâmbătă cu zâmbet și prietenie, fruntea sus, îți țin pumnii:) salut | |
| = completare | Dana Banu [24.May.07 14:20] |
| titlul vechi "secvențe vechi dintr-o copilărie de aur" făcea referire la un timp "de aur" așa ni se spunea pe vremea aceea, că trăim într-o epocă de aur:) dar eu știu că tu ai ochiul proaspăt și mai știu că a privi peste umăr, indiferent dacă o faci cu nostalgie perniciosă sau cu blegeala reumatică a anilor adunați între timp nu ajută la nimic copilăria rămâne în noi atâta timp cât putem să deschidem ușa fără teamă oricui, cât timp nu dăm definiții, nu devenim categorici și zgronțuroși, cât timp ne (re)inventăm zilnic din propria cenușă(ca să spun așa, oarecum patetic și deloc, dar deloc, scorțos:)) | |
| = Mi-a plăcut călătoria | Magdalena Dale [24.May.07 17:43] |
| Poemul are fluiditate purtându-mă într-o lume unde am simțit o ușoară nostalgie, chiar dacă vremurile poate nu au fost prea fericite... Mi-a plăcut să ascult vocea ta caldă interpretându-l cu mici pauze de respirație și în tonalități diferite, cu o anumită muzicalitate care îi sporește farmecul. L-am ascultat de câteva ori, chemând amintiri pe undele glasului tău cald. | |
| = Magdalena Dale, | Dana Banu [24.May.07 17:57] |
| mă gândeam astăzi, înainte de a scrie poezeaua aceasta, că dintre cei care mi-au populat copilăria nu a mai rămas nimeni lângă mine, au plecat cu toții un moment m-am simțit pierdută în mijlocul unei autostrăzi cu foarte multe mașini trecând în viteză spre niciunde asta e în fond, dacă oamenii sunt marea mea dragoste nu văd de ce nu m-aș privi și pe mine cu tandrețe uneori:) mulțumesc pentru aprecierea textului și vocii mele | |
| = "fumează bea cafea și nu s-a căsătorit niciodată până acum" | Odãgescu Bogdan [24.May.07 18:07] |
| Din experienta proprie iti spun ca ciocolata in buzunare nu aduce nimic bun. Mai ales vara. Stiu, nu e vara, dar in tara te cred ca ar fi. Te reconstruiesti din amintiri. Semi-idilic. Pozele sunt foarte bine alese. Tablourile sunt coerente separat si fluente luate impreuna. Se vede mana experimentata, cand coerenta vine real-time si in viteza. Mi se pare ca prima scriitura a textului (daca nu cumva de cele mai multe ori e si singura) iti ia foarte putin. Oricum nu zic nimic nou pentru cineva :)) | |
| = *erata | Odãgescu Bogdan [24.May.07 18:08] |
| nimic nou pentru "nimeni", nu pentru "cineva". | |
| = re | Dana Banu [24.May.07 18:22] |
| ei, Bogdanule, te cred pe cuvânt când spui de ciocalata ceea ce naiba o fi (semi)idilic aici nu îmi dau seama, ultima poză îmi place și mie mult, prima îmi pare cam lacrimogenă, tocmai voiam să o scot da' acuma dacă spui tu că e ok o las normal că scriu din prima și nu revin pe text decât la cererea expresă a cititorilor, dacă voiam să lucrez textul nu îl aruncam în atelierul virtual de aici(fie vorba între noi, am în sertar niște texte o minunăție și vreo 2 ciocolăți da' mă abțin să le desfac aici și consum ca să nu mă fac prea mare:))) servus, cititorule de dana banu ce ești, PS: poate scrii o poezea despre punctul desenat cu stiloul pe vârful nasului meu, aaaa, să nu uit, ce e cu concluzia aceea rezumat? îți place versul sau e doar așa la întâmplare?:)) servus | |
| = Dana, da | cornel stefan ghica [24.May.07 20:38] |
| intr-un singur moment ating (obosit) "fereastra deschisă". "mă uit la mine cu zâmbet" dintr-o amintire desenata cu putine culori; o simplitate adusa mai aproape, atingandu-ma tacuta cu ce-a mai ramas de rostit iubind... in tot acest timp "educatoarea decupează din hârtie glasată puncte negre de rezervă pentru mine". fain cu stima, blueboy | |
| = Cornel Ștefan, | Dana Banu [25.May.07 09:01] |
| ehei, vecine, ehei, a trecut ceva timp de când nu te-am mai zărit pe agonia, mă bucur să te revăd cu semn de lectură în pagina mea îți mulțumesc | |
| = normal | Odãgescu Bogdan [25.May.07 15:14] |
| normal ca imi place versul. Nu iau la nimereala copy/paste din text. Cu punctul de pe nas mai vedem ;) servus | |