| = ceasuri astronomice | Maria Del [28.May.07 08:33] |
| Foarte penetrant poemul tau. Ma duce cu gandul la faptul ca ajungem sa jucam deseori rolul fratelui risipitor, adica ne-recunoscator: ajungem mai intotdeauna cu o ora prea tarziu pentru deschidere, pentru re-cunoasterea pe care celalalt o astepta, noi o asteptam. Ramane luna, lumina intuirii lipsei in bezna. Iar pe ceasul solar raman umbrele soarelui ce depaseste si azi punctul exact unde razele ii cad perpendicular (pe cui). Dar cuiul ramane. Si asteapta. | |
| = un poem al despartirii sau al durerii | Dragoș Vișan [13.Nov.09 18:04] |
| Poemul acesta este de calitate. Sentimentul erotic se aseamana cu o pasta groasa, dar mai ales cu lacrimile. Scrisoare adresata iubitului artist, textul se recomanda singur, prin imagini surprinzator de dureroase: seri fara semne, prezenta bifata in ceas, la intalnire rucsacul purtator de amintiri recente | |