| = incercare de citire | Andrei Lucian [10.May.07 17:16] |
| momentul incepe cu "ficțiuni ca o amintire" si se sfarseste in imagini stoarse noaptea. placerea este impaturita intre subiectul si obiectul amintirilor care sunt dorite cu orice pret, inchipuite sau stoarse din clipele placerii de a fi intr-o buna forma de singuratate. viata devine abstracta, traita prin semne. placerea nu este privita in ochi, nici luata de coarne ci personajele (singuratatii) se descarca de intimitate la spate... interesanta imaginea placerii din forma singuratati fertile: "plăcerea mea e o formă de singurătate expertă în embrioni și-mi atrage atenția că zâmbesc prea mult". inchipuirile erotice aprind trupul si-l face sa transpire: "apa-mi tresare din chibrituri" imi place cum ai pus naftalina locul de-mpaturit :) numai bine. | |
| = loc de raspuns! | Roxana-Adina Stroilescu [11.May.07 09:24] |
| descifrarea ta ma incanta la fel de mult ca indrazneala de a zugravi de prin mine, multumesc, Andrei Lucian cu drag! | |
| = a promiss is a promiss | alice drogoreanu [25.Jun.07 17:03] |
| chiar dacă nu e nici împăturită nici împachetată eu ți-am pus aici o după-amiază se plimbă o pată pe zid o siluetă poate așa arată singurătatea o proiecție în lung în lat așa și pe dincolo am numărat podele un adevăr stabil auriu și lucios îmi priveam sandalele pielea ca a oricărei femei sunt o femeie nu-mi stă carnea bine pe mine vocile alunecă mi se frâng gleznele e prea tristă muzica asta foarte tristă de parcă ar ști că sau poate că nu cafeneaua e goală trotuarul e gol îmi dau lacrimile ea plânge afară e prea soare eu fumez prea mult nu am nici o poză pentru vorbele astea | |
| = singurateatea - o proiectie | Roxana-Adina Stroilescu [26.Jun.07 07:45] |
| multumesc mult, din toate sensurile multumesc-ului ziua e luminata acum pacat doar ca nu sunt mai dese dupa-amiezele, asa cum erau odata, cand nu ne ajungeau cuvintele asta-i adevarul meu stabil si auriu din toate gleznele, muzicile, cafenelele dar nu oricare, cu drag, Roxana | |