| + saț | Adela Setti [07.May.07 18:16] |
| starea de sațietate rezultă aici din descrierea cu acuratețe a contextului, din autocontemplare. un text resimțit, la lectură, aproape fizic, ca un ghem în stomac. cred că asta se și urmărește. transmiterea senzației, către cititorul destinat să o preia. fără nicio promisiune de ușurare a poverii. un text închis, în nuanțe complementare, dacă s-ar putea spune astfel, aLbului și grenei, care, ambele, sunt nuanțe pline, ireductibile, de gol și coagulat. în același timp văd aici un finiș nedeterminat (un sfârșit care se tot sfârșește, în curgerea dinspre un "nu mai pot" spre un alt "nu mai pot", legate firav prin autoanaliză senzorială. un fel de enough is not yet enough (dacă nu te deranjează englezismele, titlul ar putea fi acesta). bun. și dureros. cum am mai văzut prin textele tale. Adela | |
| = personala poetica | Anni- Lorei Mainka [07.May.07 18:38] |
| reusesti sa transpui un moment la care altii ar intoarce capul, durerea nu e la moda respect imaginea in care miinile incadreaza raceala simturile se refac, nu stiu cum e cu sentimentele | |
| = alb-negru | Zaharia Ramona [07.May.07 21:16] |
| Textul îmi dă senzația de schiță alb-negru, deși registrul cromatic este generos: "bile/Abe și grena. Mese joase, maron, sticlă verde,Mingi roz/de burete". Poate pentru că e o stare alb-neg. Mesajul este subiectivizat, dar în așa manieră încât citind, simți cum cuvintele se mulează pe propriile trăiri. "Eu lângă ea. Atât de multă distanță./Aș vrea să fug, să mă vomit/Să mă părăsesc prin transpirație./Gol." Tensinea interioară, epuizarea, neliniștea sunt trădate la exterior, în realitatea "obiectivă", doar printr-un gest, atât de des întâlnit în momentele în care timpul se contractă și se dilată amețitor: "Îmi împing buricele degetelor cu/buricele degetelor celeilalte mâini." Îmi pare că totul se petrece într-o sală de așteptare sau un colidor mizer al unei secții de urgență. | |
| = . | Ela Victoria Luca [07.May.07 21:16] |
| Abe - Albe | |
| = cosmin | laurentiu enache [07.May.07 22:15] |
| lasa poezia cat inca mai ai timp. o sa te trezesti poet si o sa iti fie si tie rusine ce meserie ai. iar sectiunea personale nu e o acoperirea prea buna | |