| = Un titlu | Gelu Bogdan Marin [04.May.07 13:28] |
| pe gustul meu urmat de un text plăcut pentru a fi citit. Cuvintele sînt folosite ca într-un laborator de îmbrăcat idei. | |
| = cuvintele | Ion Diviza [04.May.07 15:39] |
| Veșnic îndrăgostită...de cuvinte, Maria. Adevărată magie, cuvintele desenate de tine. "În sunetul de trâmbiță al necuvintelor", tac și eu. :) | |
| = citire | Vasile Mihalache [04.May.07 16:05] |
| Am citit poemul pe scurt și sună așa doar pentru mine substanța lui deosebit de frumoasă: Goi Ne adunăm zilele în palme Ne întâlnim în tăceri Lângă inimă Fără cuvinte Cu speranța Multiplu de cioburi. Hai să tragem cu arcul Săgeți pe cadran, Uite sufletele noastre Cu eșarfe roșii Se regăsesc prin ape. Doi necunoscuți De ceilalți. | |
| = Cuvintele sincere inlatura straturile falsitatii | razvan rachieriu [05.May.07 10:02] |
| Cuvintele sincere înlătură straturile suprapuse ale falsității și ale tainelor până ajung la sufletul transparent, prin care se văd tăcerile și necuvintele ce așteaptă să se nască “în sunet de trâmbiță”. Zilele strânse în palmă conțin în miezul de lumină “figuranții unei iubiri în décor de ceață”. | |
| = parcurgem dramele separat pe făgașul apelor | Maria Prochipiuc [11.May.07 08:25] |
| Gelu – mulțumesc de trecere, dacă azi textul a fost pe gustul tău și te-a făcut să te oprești e semn de bine încă. Îmi place că ai spus că am folosit cuvintele ca într-un laborator, interesant! Ioane- da, e corect spus: Maria veșnic îndrăgostită, dacă am reușit prin cuvintele poemului să desenez imagini, dacă desenele mele vorbesc prin cuvinte, iar … e de bine! Vasile- deisgur că ceea ce mi-ai lăsat aici, e superb, mult mai bine decât la mine… faptul că versurile mele te-au determinat să faci un așa comentariu nu poate decât să mă bucure. Răzvan – tăcerile suprapuse peste necuvintele cuvinte au desigur un rol important, tu ai reușit să înțelegi acea tăcere vorbitoare dusă până la sunetul de trâmbiță. P.S/ Textul acesta a fost o dedicați și mă bucură că au fost opriri la el și a fost interceptat așa cum mi-am dorit | |
| = Maria | Mahmoud Djamal [16.May.07 08:38] |
| Uguit și zbor-peste tăcerea frunzei pășește raza. Aprecieri | |
| = Maria și armonia | Adina Ungur [21.May.07 00:49] |
| Deosebit de reușit finalul! Și întreaga atmosferă surprinde plăcut. Mai puțin îmi place expresia stănesciană, eu nu aș folosi-o deloc, la tine chiar apare de două ori, la interval scurt - cred ca poți renunța la ea sau o poți înlocui cu o metaforă. Altfel, fermecătoare atmosferă, dincolo de superbul final, iată ce remarc: "goi până la suflet ne adunam zilele în palme ne întâlnim în tăceri așezându-le de-a dreapta și de-a stânga inimii" și "între noi doar tăcerea rămâne fidelă zămislind în palme întoarcerea în doi", ceea ce devine plusul poeziei. "Armonie", acesta ar fi cuvântul potrivit aici. | |