| = umbre prin timp | Cristina Rusu [30.Apr.07 20:09] |
| ..prin timpul vietii si al mortii, renasterea este imediata, aici se contopeste lumina unei noi vieti. frumos, draga mea. bia | |
| = vinatoarea de fluturi | Anni- Lorei Mainka [01.May.07 12:46] |
| serioasa poema face bine dupa diverse clipoceli lasa un sentiment de teama cit mai avem de invatat de fapt pina sa murim si impacati poemele dvs ma trezesc la realitate | |
| = din durere | Negru Nicolae [02.May.07 10:16] |
| se naște răbdarea, din răbdare, nădejdea și o viață nouă. Un poem scris bine, cum rar mi-a fost dat să citesc. | |
| = legăturile carnale își aruncă zdrențele pentru o nouă viață | Maria Prochipiuc [02.May.07 15:38] |
| Cristina - După cum se spune, moartea e un fel de trecere, am putea spune o trecere în altă viață, dar altfel, de aici poate și renașterea, poemul meu ascunde această trecere sub impulsul vieții. Oricât am fi de bine pregătiți pentru acest moment, moartea doare, doare până dincolo de noi… Anni - Lorei – Îți mulțumesc pentru modul în care reușești să pătrunzi printre versurile mele, e felul acela tainic în care doar sufletul se poate regăsi. Acest poem ascunde în el o realitate dură, momentele sunt trăite la intensitate maximă, uneori totul se derulează cu atâta repeziciune încât nici nu știi când te trezești în altă stare, dacă tu ai fost cea care ai trecut pe acolo. Niculae – Durerea naște uneori alte dureri, dar dacă nădejdea este pusă pe primul loc atunci totul trece mai ușor, numai cine nu a gustat din durere nu poate crede că nădejdea și speranța sunt cele mai importante în acel moment. Mi se pare măgulitor ceea ce spui în fianlul comentariului… sunt totuși cu picoarele pe pământ… poate voi reuși să culeg roadele între filele unei cărți, dar drumul e destul de lung... | |
| = n-am spus-o | Negru Nicolae [02.May.07 16:30] |
| eu ci Sf. Ap. Pavel. Nădejdea se naște din răbdare și răbdarea din suferință sau durere. Pe moment ea naște tot durere, dar timpul o îmbracă în haina nădejdii. Ne rugăm. Din patul alb al suferinței se pot vedea și simți multe. Cu tine, alături, Niculae. | |
| = decor de prevestire a morții în desfrâu | Maria Prochipiuc [03.May.07 12:17] |
| Da, Niculae, am înțeles perfect ce ai spus, dar și poezia putem spune că are momentele ei de durere, de bucurie, iar nașterea ei are loc uneori între aceste extreme. Cea mai mare durere e atunci când nu tu ești cel în suferință ci, privești neputincios și nu poți face aproape nimic, ba da, poți spera. Să ne auzim doar în bine! | |