Comentariile membrilor:

 =  loc pe plajă
florin caragiu
[21.Apr.07 15:13]
poezia ta respiră de o atmosferă enigmatică, câmp revigorant de paradoxuri care cheamă o anumită dispoziție interogativă, căutătoare a minții. Este o imersie în care mișcările și imobilitatea, așteptarea și bucuria alternează, în care eul liric e fertilizat: "semnez sentințe algelor/ să aibă cât mai multă apă/ deasupra". Amănuntele și neregularitățile au fiecare sclipirile lor ce se compun și se recompun în jocul de survolări ale suprafețelor, creînd lumini și umbre.
Strofa a treia cu liniuțe nu prea mi se pare a fi în forma cea mai reușită. Fiecare element din acest puzzle e o instanțiere a unui dans misterios: "poza nu este decât o secundă surprinsă în plinătatea dansului". Insularitatea trăirii e întretăiată de descoperirea unor noi fețe ale sinelui, a mirării redescoperirii de sine în altfel: "mi se face dor de un /mine/ pe care nu l-am văzut încă".

+ Vezi ca se poate si fara Aliona?
Traian Rotărescu
[22.Apr.07 00:51]
Ștefane, prin acel magistrat a cărui autoritate se exercită exclusiv asupra algelor veritabile, autentice în libertatea lor marină, condamnate așadar să nu eșueze vreodată propui o surprinzătoare prezență; legiuitor și paznic al nenumitului, al adâncimilor invizibile, necontaminate, care se sustrag superficialității straturilor de suprafață, loc al derivei deșeurilor -sticle și ambalaje- resturi ale așa zisei "civilizații" (la fel cu mai încolo cornetele, pungile, cartoanele și coifurile "îmi imobilizează visurile") dar și al frământării anonimatului vieții umane, (prezentate ca extensie ) în elementul primordial: "antebrațe cu mișcări de înot".
Misterul este generat de la început întreținând altele și mai mari: e inutil să aflăm ce "for ierarhic" i-a atribuit această funcție fiindcă e ca și cum ai încerca să programezi forma valurilor ducând până la capăt firul unei (im)posibile elucidări.
La fel cum rostul tuturor "personajelor" este sa fie golite de identitate, fără ca prin acest lucru să se contureze nici măcar atotcuprinzătoarea prezență a uitării, în lipsa atribuitorilor de sensuri evidențele dispar - "apa nu mai vine la mal"- în schimb prind viață aspectele nepercepute de nimeni până atunci; ele de fapt s-au manifestat mereu: claxoanele "încetează de la ploi" iar păpușile "așteaptă spășite să moară în seara de crăciun".
Pe un concept fluctuant care transcende convențiile (o insulă care nu se numește insulă mereu) dorul a pornit în căutarea acelui eu nedescoperit care, ca motivație, -imi permit sa inversez o altă imagine captivantă :)- depășește eventualele umbrele uitate de scoici și căutate prin nediferențiata mulțime a "cineva"-urilor.

Posibilă recomandare.

 =  raspunsuri
ștefan ciobanu
[23.Apr.07 13:14]
florin,
insularitatea interioara este ceva ce trebuie trait, zic eu. chiar si sporadic, in salturi oricum.
strofa a treia este o strigare a personajelor interioare, o rememorare a lor. nu trebuie sa ne uitam urmele.
poate nu am redat eu cum a trebuit.
traian,
aliona este si aici, aliona este peste tot. zic eu. in toate poeziile mele. refacerea fiintei interioare se produce prin rezumate, inconsistenta si fluctuatie. multumesc de comentariu tau care a vazut tot ce trebuia vazut. si de stea
iertare ca am raspuns asa de tarziu
stefan




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !