| = se odihneşte ploaia | Doru Emanuel Iconar [13.Apr.07 12:36] |
| E printre putinele poezii pe care le-am citit aici si le-am simtit aproape de suflet. Mi-a placut in mod deosebit "În poala mea se odihneşte ploaia". Am simtit ca lumea intreaga e cuprinsa in fiecare om. Povesti vechi "de lemn" imbraca copilaria intr-o haina de basm, iar "Licuricii prind în aripi luna". | |
| = citire | Vasile Mihalache [13.Apr.07 13:21] |
| Prima și ultima strofă sunt foarte frumoase, cu adevărat vreau să văd un poem în care să mă emoționeze sarmalale- nu cred să fie.Dacă se poate corecta ceva aici te rog să o faci. | |
| = Emanuel ești un dulce | Laura Șoltuzu [13.Apr.07 13:49] |
| Emanuel ești un dulce. Te mai aștept. Rămâi mereu prietenul meu cu suflet de poet. Un Laur Alb doar pentru tine. | |
| = Fără de sarmale | Laura Șoltuzu [13.Apr.07 13:54] |
| :)) Vasile am râs bine. Să știi că am să muncesc serios cu privire la sarmalele mele. Niciodată să nu zici niciodată. Eu cred că și sarmalele pot emoționa dacă apar într-un cadru potrivit. De exp pe mine m-a emoționat grija cu care le împăturește mama, pe rând, liniar, așezate în spirală. E o emoție când mănânci sarmale gătite cu atâta atenție și suflet. Ce zici acum nu zâmbești măcar puțin. Ei și asta e o emoție. Te mai aștept. Fără de sarmale. | |
| = re-citire | Vasile Mihalache [13.Apr.07 14:04] |
| Scrie te rog asta; cu câtă emoție împăturește cea mai iubită persoană din lume sarmalele, dar numai despre asta să scrii în poem și te voi crede. Să nu mai râzi căci cu deplină sinceritate și caldă prietenie îți mărturisesc despre lucruri și ființe. | |