| + lebăda | ioana cheregi crișan [09.Apr.07 20:37] |
| Rareori mi-a fost dat să întâlnesc un autor cu o atât de mare forță de sugestie construită atât de simplu pe imagini cadru. Textul acesta continuă o serie de texte pe care autorul le-a încadrat ca proză, deși ele se apropie mult de poezie în anumite momente, încărcând liric firul unui epic confesiv. nu am de gând să trasez granițe între genuri, foarte greu de trasat de altfel în acest caz, autorul fiind un poet autentic, o individualitate tot mai distinctă cel puțin în acest mediu literar extrem de heterogen și foarte "stufos" ca să nu folosesc un alt termen. am sesizat : "fetița lebădă adoarme. deasupra ei o tricicletă în formă de rață ca un arhanghel gâtuit de emoție." și "mă uit la cer și cerul mi se pare o vacă cu un milion de ugere. sau un hipodrom. " și alte asemenea fragmente pe care citindu-le nu pot să nu rezonez, nu pot să nu rămân uimită și să privesc cum autorul transformă tot ce atinge în poezie. cred că sunt multe de spus. am tot așteptat păreri mai avizate, dar se pare că e multă liniște aici, o liniște pe care aș vrea s-o înlocuiesc cu bucuria de a fi citit acest text scris cu o uimitoare grație. | |
| + text bun | Adina Batîr [10.Apr.07 01:21] |
| e un univers care se dilată, se desprinde și revine cu o forță uluitoare, dar aducând câte ceva în plus de fiecare dată. amintiri, vise, percepții. sau e doar realitatea personală, proiectată care dorește să se facă văzută de printre umbre. dilatarea asta are menirea să păstreze într-o oarecare formă și cu o anume consistență descoperirea exteriorului așa cum apare el cu un sens prestabilit. spiritul vizionar nu se ascunde, el se lasă liber să primească dramele. pare o lume nebună, haotică atunci când finalitatea nu coincide cu prima senzație. iar nesiguranța care se resimte este o altă emoție. la un moment dat trasezi o linie între naștere și renaștere, între timpuri - acolo întregul tablou își schimbă fundamentul, își schimbă pământul pentru noua viață. | |
| + părere | nica mădălina [10.Apr.07 01:55] |
| penultimul paragraf e minunat. pentru mine. mâncatul gesturilor și sațietatea aferentă concentrează întregul modus vivendi al unei emoții. definitorii, cred, pentru pendularea continuă între două stații. îmi place trecerea de la fetiță la sine, ca o fugă lent demarată. plus dozarea metaforei printre descriptivul epic (cerul ca o vacă și biografismul ulterior). cursivitatea primei părți ruptă în cea de-a doua, ca și cum crește o nerăbdare a ajungerii. se ajunge la generalizare (paraliticul), ca o frână zgomotoasă. aici e încă o tragere de mânecă de genul "iată, pot să nu diluez, pot să sacadez confesiunea fără să mă repet". pentru că aici exteriorul chiar e adus către sine. | |
| = raspund | emil pal [10.Apr.07 10:24] |
| Ioana, multumesc, incadrarea nu prea mai conteaza. Cit despre parerile avizate, ele nu prea exista. Adina, multumesc de interpretare si pentru apreciere. Scriu felul in care traiesc si simt. Uneori imi iese alteori nu. Madalina, multumesc si tie pentru interpretare si pentru ca ai ramas cu ceva din acest text. | |
| = linia 10 | aleksandar stoicovici [10.Apr.07 15:52] |
| caldura transpiratie amintiri si imagini fara legatura intre ele mintea suspendata intre somn si realitate. oboseala cladeste o noua lume din bucatile marunte ale trecutului. o lume ingusta in careincerci sa dai sens lucrurilor nesemnificative care te inconjoara. sentimentul pe care mi l-a dat acest poem (pentru mine e un poem) e asemanator cu un delir cand iti trec prin fata ochilor atatia oameni atatea amintiri intamplari. niciodata nu incerci sa faci legatura intre ele niciodata sa le intelegi. e bine asa bun poem. felicitarile mele ! | |
| = părere * | Liviu Nanu [10.Apr.07 16:45] |
| Nu știu ce vei face cu textul acesta, dar eu îl văd într-un volum. De gînduri, versuri sau poeme în proză. Mai puțin contează, vreau doar să las un semn de respect aici, și să-ți spun că aveam și eu în lucru un text "Roșiori-București în 14 halte", cu personaje din personalul foamei, dar probabil nu-l voi mai finaliza. | |
| = . | Alexandru Dan-Alexandru [10.Apr.07 17:02] |
| simțimt - versul 5 | |
| = Interesant | Daniel Stuparu [10.Apr.07 17:19] |
| Pe mine textul de mai sus m-a facut sa ma gandesc la Insemnarile lui Malte Laurid Brigge a lui Rainer Maria Rilke. Aceeasi proza poetica prin intermediul careia autorul descrie un univers personal, halucinant pe alocuri, si poate tocmai de aceea fascinant - ca si capriciile lui Piranesi. M-a mai trimis si la Cristian Popescu, cu al sau univers al copilariei, in care intotdeauna era loc pentru tramvai, prezenta bunicii sau a mamei, vata pe bat etc. (Cuvant inainte) Evident, acestea ar fi doar niste repere livresti, pentru contextualizare. Emil isi pune in valoare vocea proprie. Finalul este psihanalizabil, atat la nivel oniric, cat si mito-critic: ma refer la visul ce se construieste, precum turnul Babel, pe schele, la muntele din vis, care munte contine o grota etc. | |
| = bine scris. punct. | Radu Sanda [10.Apr.07 18:12] |
| e pur si simplu bine scris. ma abtin la a face alte comentarii, oricum ar fi de prisos. | |
| = alte raspunsuri | emil pal [10.Apr.07 18:49] |
| Aleksandar, e un delir intr-adevar, un delir de perceptii intre care cel mai simplu mi-ar fi sa fac legatura. Dar in simturi e permis orice, asa ca nu o fac. Ma las in voia lor. Liviu Nanu, Daniel Stuparu, onorat de lectura si semn. Radu Sanda, multumesc de semnul lasat si pe alte texte de-ale mele. | |
| = realitate | Ioana Geacăr [10.Apr.07 18:51] |
| Emilian, da, aveai dreptate spunând că scrii cum trăiești, proza ta e subiectivă, un fel de realitate înregistrată, sau de jurnal continuu. La început, percepțiile copilului se transferă în mintea adultului narator foarte simplu, fără naivități. Frumos! | |
| = ioana geacar | emil pal [10.Apr.07 19:10] |
| Cred ca asta e denumirea textelor mele: jurnal continuu. Multumesc. | |
| = Stop cadru | karla zercicov [11.Apr.07 20:30] |
| Imi place cum stai cu spatele la televizor. Asa ai timp sa vezi cum prietenii tai pianistii au ajuns sa lucreze in firme de IT. | |
| = super text | Anni- Lorei Mainka [18.Apr.07 10:56] |
| proza de toata frumusetea detaliiile rescrise intre poetic si fraza sunt deosebite cita tristete pe lume, si citi au pornit deja spre luna sa o "sparga" si pe ea cred ca buni era si in trenul meu spre titu | |