| = felicitari | Horia Patrascu [26.May.07 11:13] |
| Mi-a placut mai ales felul in care vorbesti despre Nichita introducand expresii ce-i sunt caracteristice. Foarte reusita poezia, am intrat in contact cu acea clipa, multumesc ca mi-ati impartasit-o. Cum de a trecut neobservata aceasta poezie? Felicitari pentru felul in care scrieti! Cu respect | |
| = scuze | Horia Patrascu [26.May.07 11:14] |
| vorbiti, scuze | |
| = lumea e prea mare ca sa se vada tot | cornel marginean [26.May.07 22:16] |
| draga Horea, nu iti face probleme de felul acesta, poti sa-mi spui cum vrei, aici nu exista varsta, exista doar idei si suflete, te apreciez ca ai reusit sa retraiesti clipa aceea, inseamna ca sti ce este poezia. cu stima si prietenie | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [11.Oct.07 15:03] |
| Cornel, am citit cu multa placere poemul tau. avem, se pare, o amintire comuna, vie, Nichita... si ai perfecta dreptate. felicitari! retin: Când mai târziu am aflat ce înseamnă iarbă, și ce înseamnă nor și izvor, și atâtea alte cuvinte pe care le iubise, mi-am amintit mereu acea clipă a vieții mele în care, venit parcă din vârfuri de munți și din îndepărtatele ceruri, anonim, m-a binecuvântat Nichita. cu prietenie si respect, | |
| = de drag de Nichita | Anastasescu Catalina [18.Mar.09 07:55] |
| Mi-am imaginat multa vreme, sa stiti, cum era daca era sa-l intalnesc o clipa, pe Nichita. Nu am reusit niciodata sa trec de acel "și-am stat locului, parcă lovit,până ce..." Dar stiu ca Nichita m-a invatat dragul de cuvant si dragul nostru romanesc cuvant "dor". Mi se face cateodata dor si, desi pe fuga, muscand, pe de o parte dintr-un mar, pe de alta incercand sa-mi inchei siretul de la piciorul drept, mai deschid cate un volum de poezii si alti ingeri de-ai lui Nichita. Ne-a "binecuvantat" pe multi. Pe unii, mai putin, pe altii, mai mult. Mi se face, din timp in timp, DOR, un dor nebun de binecuvantari si de oameni frumosi. Va multumesc pentru particica dumneavoastra de rai impartasit! Cu stima, Catalina A. | |
| = Cum e sa-l traiesti pe Nichita ... | Vantur Romel [13.Apr.09 14:13] |
| Cornel, eu consider poezia a fi (si nu cred ca o spun eu primul) o stare de spirit situata mult inaintea (prioritara) realitatii care este de obicei stricta, fara "imperfectiunile" ce naste poezia. Sa incerc sa ma explic (tot din pmdv:- realitaea nu este reala ci este asa cum o vede fiecare din noi Mi-ai povestit despre "inersectia" destinului tau cu imaginea POETULUI Deci: o realitate asa cum ai vazut-o tu ai transformat-o intr-o stare de spirit ce a devenit poezie ( nu o poezie frumoasa, poeziile nu sunt frumoase, sunt doar poezii - celelalte sunt jocuri de creatie, asa cum sunt ale mele) Cu atat mai mult admir ce si cum ai scris (prin asta nu inseamna ca iti separ creatia de modul de a simti, nu o consider ca pe o tehnica literara) Realitatea ta a devenit o stare de spirit palpabila pentru orice cititor Cu splacuta surprindere si stima Romel | |
| = Petrut Petrescu | cornel marginean [14.Apr.09 22:24] |
Draga Petrut, te rog sa ma ierti ca nu am raspuns comentariului tau inca, a trecut mult de cand tu ai citit poemul cu prietenie | |
| = Anastasescu Catalina | cornel marginean [14.Apr.09 22:31] |
| Draga Catalina Inseamna ca iubesti poezia lui Nichita si esti tanara, ai timp ca viata ta sa te aduca in fata versurilor lui, mereu si mereu. cu prietenie cornel | |
| = unui domn, numit Romel... | cornel marginean [14.Apr.09 22:38] |
| Ai dreptate, sa spui despre intersectia dintre un destin si o imagine. Timpul care se opreste atunci lasa o mica stare de spirit, ivita si uitata sau ramasa pe undeva intr-un ungher al fiecaruia, si intr-o buna zi se lasa scrisa pe o pagina si iar se uita dar vin altii, tot prin timp si vor si ei sa vada cum se poate trai o intersectie dintre doua linii:) un destin si o imagine... mi-a placut cometariul tau ... cu prietenie cornel | |
| = Nikita-Nobel | Nache Mamier Angela [14.Apr.09 23:34] |
| un text minuntat inspirat de un Poet ca Nichita care ar fi meritat Premiul Nobel cu prisosinta la Brasov ,invitat al Cenaclului 19 am avut aceasta rara sansa de a-l "cunoaste" (mai mult de 3 ore )caci reuniunea era urmata de o masa între brasoveni si invitatii ilustri de la Bucuresti l-am vazut doar pe El,l-am auzit doar pe El ,era un REGE ,avea o "curte" de fideli care îl înconjurau cu adoratie si tinea pe genunchi ultima sa dragoste ,o zâna care se numea Tudora-Tudorita (si se iubeau de-adevaratelea ca doi adolescenti neprihaniti) a spus multe în seara acceea,(pastrez autograful numai pentru mine ...)am vazut ca era un puits de science ,erudit dar "savant" sensibil... ne spunea cu o voce lina ca poetul sub perdeaua de lacrimi are o spada taioasa de otel ,deci poetul este sediul fortei spirituale hors normes,poetul este o voce demiurgica Nichita a murit la putin timp dupa aceasta stranie întâlnire (timpuri grele) era un OM FRUMOS,iubea LUMEA,o devora cu ochii "cei mai de smarald ",Tudorita sotia era reprezentanta minunata a fetelor pentru care NIchita nu le vedea decât pe genunchii sai de aur,"pupese si trupese"(ca sa-l citez) Nichita e cu noi datorita unor poeti ca dvs ... care nu au "greata" de înaintasi,care stiu ca e loc pentru toata lumea,altfel cum ar mai apare geniile care sunt EXCEPTIA (rodul acestui dialog infinit între buni si mai putin buni,talentati si mai putin talentati)care într-o buna zi îi întrece pe toti urca pe firmament si devine Soarele poeziei | |
| = explicatie | Nache Mamier Angela [14.Apr.09 23:41] |
| err(gluma) în tot comentariul am scris "Nichita"dar am dat un titlu NIKITA pentru a atrage cititorii eventuali caci Nichita e de neuitat a schimbat viziunea mea poetica si atitudinea ca om - scriitor modestia si bogatia sa interioara mi-au ramas repere solide ,caci de atunci nu am mai întâlnit un extraterestru ca el !!!! | |
| = o amintire a poetei Nache Mamier Angela... | cornel marginean [15.Apr.09 12:32] |
| aceasta marturie, a ta, va ramane si pentru cei care vor dori sa stie peste nu stiu cata vreme, citind poezia poetului, orice detaliu pe care il stiu cei ce l-au vazut in viata pe Nichita esti o mare norocoasa ca ai avut aceasta traire cu prezenta, ideile si farmecul poetului am citit cateva poezii ale tale , acum, si am gasit acea apasare a ideii in versuri, intelegend cu placere si bucurie, ca esti o poeta cu ridicare in acei ani, ai lui Nichita Stanescu chiar Nichita vorbea despre faptul ca l-a cunoscut pe Eminescu, l-a privit privind prin ochii lui Arghezi, care chiar il privise pe Eminescu traind, chiar si aceasta revenire cu comentarii in pagina poeziei din 2007 este datorata faptului ca l-am cunoscut pe Vantur Romel, a carui relatare despre ziua inhumarii poetului m-a readus pe taramul poeziilor lui Nichita cu prietenie sincera | |
| = Nichita -Zeu | Nache Mamier Angela [15.Apr.09 12:55] |
| sunt foarte impresionata de comentariul dvs. pentru oameni si autori de suflet ca dvs.merita sa venim pe acest site unde uneori ne trezim "însfacati pe dupa ceafa"pentru îndrazneala de a ne exprima ca si când odata cu vârsta bataliile nostare literare nu mai valoreaza nimic am "marturisit" despre Nichita pentru oameni ca dvs ultrasensibili si stiu ca pe acest site Exista o majoritate (din fericire) în acest gen Restul mi se pare un ring de box de prost gust ,care duce oriunde ,dar în nici un caz spre scrisul de valoare Duce dans le mur ,dupa expresia consacrata Verdele ochilor sai era "oceanic" ,eram cu toti pierduti în aceasta imensitate ,bieti pestisori ,ametiti de Zeul Apelor Mintii,constienti de o clipa unica în viata noastra | |
| = Nichita -Zeu | Nache Mamier Angela [15.Apr.09 12:55] |
| sunt foarte impresionata de comentariul dvs. pentru oameni si autori de suflet ca dvs.merita sa venim pe acest site unde uneori ne trezim "însfacati pe dupa ceafa"pentru îndrazneala de a ne exprima ca si când odata cu vârsta bataliile nostare literare nu mai valoreaza nimic am "marturisit" despre Nichita pentru oameni ca dvs ultrasensibili si stiu ca pe acest site Exista o majoritate (din fericire) în acest gen Restul mi se pare un ring de box de prost gust ,care duce oriunde ,dar în nici un caz spre scrisul de valoare Duce dans le mur ,dupa expresia consacrata Verdele ochilor sai era "oceanic" ,eram cu toti pierduti în aceasta imensitate ,bieti pestisori ,ametiti de Zeul Apelor Mintii,constienti de o clipa unica în viata noastra | |