| = in urma povestii | Anni- Lorei Mainka [28.Mar.07 02:58] |
| maturitatea ma surprinde o calatorie treaza, calda, dar fara zahar, ca o cafea buna dar la care nu-i cunosti reteta o pagina de poezie si de viata asa balarii mai zic si eu | |
| = Citire | Vasile Mihalache [28.Mar.07 12:29] |
| Poemele domnului Ioan Mircea Popovici sunt însoțitoare de singurătăți vorbindu-se pe sine.Există mai întâî o înfășurare de cuvinte, alinierea sulurilor pergament, apoi faptele sunt codificate pentru a facilita memorarea lor, în sfârșit re-memorarea ca desfășurare a pergamentului și meditație aproape religioasă, atunci când diamantele prind strălucire în puterea nopții:"rătăcim pe-o scară de seară în așteptarea Tympului pierdut", atenție- nu în căutarea lui,"în rostogol, azi e plin și mâine-i gol", o concentrare maximă care nu permite vederea panoramatică a motivului, scopului, "Tympul este spațiul prins în rosturi"sau învierea lui prin re-memorare și meditație "din pliuri de credință, îmi strâng un ghem de ață... brodez ștergar altarelor cerești", iată rostul urcărilor pe scară, să depună un prinos de frumusețe al propriilor fapte, "din când în când mai vindec, Cuvintelor dureri", și ce face poetul?-îl despică pe cel însingurat pentru a-l întovărăși cu sinele lui(I=Y),îl înalță pentru a urca mai ușor pe trepte(t=T),îl îndeamnă să respire iute și ritmic pentru oxigenare mai bună în aerul rarefiat al înălțimilor(vezi metrica versurilor majoritare).Cum să nu privim și să primim cu un respect total eforturile acestui Poet. | |
| = superb | Stefan Doru Dancus [28.Mar.07 15:16] |
| Superb. Am citit cu fiica mea - cred ca diseara, cand vine de la scoala, imi va arata o alta poezie scrisa in vreo ora care nu-i place. Asa face de obicei. Iata ca am fost si la pescuit cu tine. Tu cand vii sa bem vin? | |
| = si briza marina | Ioan-Mircea Popovici [28.Mar.07 17:49] |
| Daca veti reveni, va voi primi cu imagini, paine si vin. Cuvintele voastre ma vor insoti. Multumiri, bucurii si Sarbatorile care vin sa fie cu Tymp curat si briza marina. Va astept diseara la cascada. Fac cinste. Spre dimineata coboram la dig. Casa mea cu iedera de pe Stradela Vantului va este deschisa la orice ora. Ponna latra a bucurie. De ce, cum, cat si cum? Ea stie... si briza marina. Pentru cei dintai: Anni Lorei, Vasile si Stefan, Prietenie, sa fie! | |
| = poti sa ma inviti si in aprilie? | Anni- Lorei Mainka [28.Mar.07 19:49] |
| am recitit, ca sa experimentez, tot bine , da plimbare intre sfere | |
| + knots | florin caragiu [29.Mar.07 22:59] |
| într-adevăr, acest dans al cuvintelor ne împletește pe nesimțite, în jocul unei tristeți străluminate de patos și bucurie discrete noduri de timp subiectiv infuzat într-o experiență a deschiderii spre absolut... Ilustrează pe undeva într-un mod original adevărul, amintit de Părintele Ghelasie, că "taina nu se raționalizează, taina nu se forțează, taina nu se descoperă decât tot prin taină"... aici sub forma unui joc ca o naștere de cuvinte cu valențe taumaturgice... mi-a plăcut în mod deosebit și susținerea imagistică. La mulți ani lui Alexandru! | |
| = ai vazut plilmbat intre stele | Anni- Lorei Mainka [30.Mar.07 00:28] |
| latratul a ajuns departe e un lucru mare cind se aude de departe ceea ce poti crede ca e numai intre zidurile tale....frumos ce ne-ai trimis | |
| = Noduri de suflet | Ioan-Mircea Popovici [30.Mar.07 21:14] |
| (Ante-scriptum: Cu notatiile Parintelui Isihie) Iar găsesc Semne pe Scară. Iar de-acum devine iară a crepuscul dintr-o seară pe o prispă de stupină, de-ntuneric și lumină... Ghelasie, Ghelasie, pas desculț prin Infinit/ Tu ne-ai dat Icoana Vieții înspre visul nesfârșit/ Și ne-ai dat Tăcerea serii într-un cântec lin de strană/ Și durerea Nemuririi ai lăsat-o-n Port, la Dană/ Ai făcut noduri de suflet și cu mreaja asta fină/ Ai pus gândului căpăstru-n rugăciunea cea mai plină/ Plinul dens, vecin de scară, de fereastră și de Dor/ Curge-n valea fără vină dintr-o apă de Izvor/ Și de clipa cristalină ai atins cheia răbdării/ Și-ai deschis o nouă ușă într-un punct din dunga zării/ Se adună-n mine golul care lasă-n el tăria/ Unui țărm înalt cu stâncă, răstignind toată urgia/ Dintr-o mare de rușine, și cădere și nimicuri/ Pe un inorog, călare, deschizi Calea de tripticuri/ Un triptic e cel cu Plaja și cu Marea care cântă/ Altul e cu Cartierul și cu Clipa cea mai sfântă/ Și pe-o Scară de Lumină bat în turn toaca-n Atunci/ Când în luncă-i herghelia călărită doar de prunci.../ Nu opresc acum cântarea din galopul ei prin azi/ Las la pas murgul ce știe cărăruia printre brazi... Ponna chiar latră, într-un accent. Gândul se lasă dus, înspre Acum-Absent... S-au adunat tăcerile în Carte. Una Aici, alta-n Nicicând și așa mai departe... (Post-scritum: Si urarile au ajuns la Alexandru, intru Bucurie, de unde se vede si se stie, de unde cantecul, bataia de toaca, Stupina si Painea lui Ghelasie... Mai multe ecouri intr-o singura vale... mai multe carari intretaie o Cale...) | |
| = spații | Dana Banu [10.Apr.07 13:47] |
| cred că îți dai seama și singur, a doua fotografie e ruptă oarecum din context și nici nu te avantajează, nu va trece textul tău necomentat de mine nici de data aceasta:)), prietene, mă aflu iar într-o pasă de spus direct și fără mănuși, rimele sunt cam stinghere, proza ta are însă accente de poezie, farmecul scrisului tău e unul ce pare ținut în șipuri vechi, ultima imagine(fotografie) te salvează de la pietrele negre ale lui elian PS: e momentul să treci la "Noduri de Tymp"(uff, matematicarule, acel y al tău) dana banu și elian așteaptă salut | |
| = scara dubla | Ioan-Mircea Popovici [10.Apr.07 23:38] |
| gestul acela-i central. tine de zelkanismul: "atentie! minunile nu vin niciodata singure..." era vorba de seara in care semnele mele de carte legau cu "semnele de circulatie"... circulati, va rog, dar nu incaltati... "incaltati trecem prin viata, staini de memoria piciorului descult"... http://www.thanasisfampas.com/ de aici, limbajul gestului si semnificatiile au cale lunga pe-o scara mereu dubla: una interioara si cealalta care nu se vede... | |
| = mă bucur că te descopăr frate, cu tine alături să ucidem lei | silviu viorel păcală [16.Apr.07 17:09] |
| un text cu caracter inițiatic, la început am crezut că sunt simple repere, la o privire mai atentă totul succede realului. Citesc... | |
| = samanta din lumina | Ioan-Mircea Popovici [16.Apr.07 19:49] |
| Viorele..., am si aripi... si sunt peste zburator/ multa lume credea-n valul de pe tarmul Rodador/ dar eu cred in ce-i fiinta si-i din cantul cel mai sfant/ nu exista amagire "unde-s doi e si pamant..."/ eu am navigat pe valuri si speranta din furtuna/ o puneam in nordul care... las acum nodul din semnul ca ne-am auzit tarziul/ si samanta din lumina creste-n ea puterea, viul.../ am in tine bucuria verbuind un substantiv/ si ma joc un pic cu zarul lasand loc de ablativ.../ si aici, din scama cutei din adancituri de tiv/ fac un semn si trag o cruce si pun locul la dativ... | |
| = Intre | Ioan-Mircea Popovici [21.Apr.07 08:55] |
| Intre Latratul Ponnei si Nod de Tymp, in clipa asta, diferenta e de 200 de accesari. Am marcat-o drept moment in care Sah cu hazardul si-a decis un jucator. Este "celcarezice" si care apare intr-un comentariu de la Oglinda ovala. Stiai ca si aceasta a fot motiv de neliniste pentru Stradela Vantului. Nu cunosc tot motivul, dar trebuie sa aapra in acel interval Intre, de care vorbisem intr-o zona a Jocului secund... Cert este ca Penelopa a inceput tesatura... Andante a aparut pe trupul maslinului salbatec... iar floricica din floarea de mac salbatec are astazi ziua ei de... (semne pe treptele primelor comentarii) | |
| = poisson bleu | Maria Gheorghe [02.Aug.07 02:03] |
| pardonnes-moi, je me trouve dans un endroit plein de portes et d’escaliers, avec le poisson sous la pluie et des résignations…j’endure encore une pyramide et un désert, je reviens dans la cité, quand je peux voir et pardonner. Maintenant je me trouve just sur l’escalier avec des suppositions, de temps en temps je guéris aux Mots les douleurs… | |