| = :) | Costin Tanasescu [27.Mar.07 12:16] |
| Ela, tu nu mai scrii de mult pentru mine. Sincer nu am înțeles prea mult din poezia aceasta. Să nu mă înțelegi greșit, am numit-o poezie, numai că mă copleșește limbajul. E aproape livresc, îți solicită creierul(cel puțin pe-al meu) până la cod roșu... ori mie îmi place cum cântă mierla și cum înflorește caisul. cu drag, | |
| = Costin | Ela Victoria Luca [27.Mar.07 12:19] |
| Sincer, eu nu am scris niciodată pentru înțelesul cuiva anume sau pentru categorii/grupuri de oameni. Eu doar scriu. Aici e chiar o simplitate, o transparență, un feminin-de-piatra-soarelui. Dar câte lucruri mai avem încă de cunoscut, de înțeles... Ela | |
| = cred că | Costin Tanasescu [27.Mar.07 12:24] |
| m-am exprimat eu greșit. mă refer strict la limbajul poetic. iar despre scris cuiva anume, m-ai înțeles tu greșit, am intenționat altceva. ok. | |
| = . | Ela Victoria Luca [27.Mar.07 12:25] |
| eu am înțeles bine, dar am mers cu claritatea/clarificarea până în punctul ei maxim. mulțam, știu că la limbajul poetic te refreai. | |
| = elaluca | mircea lacatus [27.Mar.07 12:53] |
| shalul acela prea lung de matase fluturand peste umerii poetului parul ei in vant ultimul dans... fumoasa evocare | |
| = Mircea | Ela Victoria Luca [27.Mar.07 13:31] |
| Da, ai surprins desprinderea corpului în dans, indiferent că dansul este mișcarea, dragostea, viața. Mulțumesc. Ela | |
| = ecorseu de femeie | Ioana Petcu [27.Mar.07 18:23] |
| am trecut dimineata pe textul acesta, Ela... pe cind era sub forma de "proza". cred ca-i sedea bine si vechea forma, avea ceva mai incert: intre poezie si proza. desigur, totul ramine sa "regizezi" tu. mi-a placut enorm dechiderea: "femeia și-a desprins o parte din trup" - deja vizualizez aceasta expresie, asta presupune ca are forta mare. cred ca e sentiment de renuntare la sine, dar si de fragmentare, o "desfacere" (chiar des-facere) trupeasca intre sine /celalalt. si cred ca nu intimplator in sensul asta e "primul geaman" prezent ceva mai jos, in versuri. nu comentez mai mult pentru ca de fiecare data mi-e sa nu ma repet sau sa repet ceva spus deja. retin in cuvintele de aici doar ceea ce mi-a mers in adinc. | |
| = Ioana | Ela Victoria Luca [27.Mar.07 18:54] |
| Mulțam, da, avea altă formă, nu dera proză, ci era o arhitectură de versuri lungi, care însă mi-a părut prea dezlânată dacă o păstram așa. Am simțit în mine o anume fermitate, ca atunci când, în dans improvizat, trebuie să știi să redai căderea fără să cazi. Da, bine spus: ecorseu de femeie. Ela | |
| = exigența cristalelor | Lucian Gheorghe [27.Mar.07 21:36] |
| Luciditate cristalizată in dramatismul unicității, o simfonie a refuzului ,,oamenilor hipnotizați", un vârtej amețitor provocat de conștientizarea dureroasă a propriei persoane traversând un lan de măști. ,,atâta iubire pentru oamenii hipnotizați nu mai îndura" Frumos! | |
| = Lucian | Ela Victoria Luca [28.Mar.07 00:01] |
| Ai ascultat simfonia refuzului, acest refuz al anumitor oameni, străini de ei înșiși, pentru a deschide sferele interioare doar celui ce știe să vadă înlăuntru numele irizat. Mulțumesc. Ela | |