| = Marius, | Aida Hancer [27.Mar.07 13:58] |
| Uite momentul in care tu iti declari trairiea,fara sa generalizezi: "nu îi condamn prea mult pe nici unii dintre ei, mie însumi îmi zâmbesc și cărnurile crude, și Dumnezeu îmi surâde prin niște întâmplări. dar oare veșnicia, pe care o port, o fi ea mai mică decât timpul pe care îl trăiesc?" Asta mi-a placut mult,un singur lucru deranjeaza oarecum:problema vesniciei.Ea e prea mare pentru un poem,pentru o generatie de poeti.Cauta sa vezi lucrurile mici care ne fac vesnici,si scrie-le....Gandeste-te,si cred ca si eu o sa ma gandesc la asta Cu apreciere Aida | |
| = Grazie | Tudor Ioan Bogdan [04.Apr.07 16:00] |
| Ai reușit ceea ce eu nu pot face. Vorbești pe limba celorlalți confrați, dar pictezi cu culori luminoase îngeri. Nu umbre,anxietate, refulări. Ceea ce este până la urmă cu adevărat important. Dacă ar fi mai mulți ca tine, poate lumea poeziei ar arăta mai puțin întunecată. Pentru că rândurile mele nu vor trece probabil vreodată de faza de atelier aș dori totuși să-ți ajungă mulțumirile mele și gândurile tale, scrise în felul meu :LEGAT Legat de dor Nu pot să zbor; Mi-e mintea limpede izvor Oprit de mlaștină în drumu-i curgător. Și totuși mlaștina e vie, plină, Strălucitoare de culoare și lumină. Arome de gunoi și de sulfină Revarsă-n mine gust de rodie divină. Plăcută și suavă-i mocirla schimbătoare, Vibrând de armonii îmbătătoare Și dor în piept, și strigăt lung, chemare, Mă leagă de pământ și de duhoare. | |