| + plastic si contorsionat expresionist | felix nicolau [20.Mar.07 22:34] |
| sucitura asta de arhitecturi anatomice si capilare ma duce cu gandul la Monolog in babilon, al lui Philippide, deci sunt antecesori de seama. dar cel mai mult imi place ca aduce cu Desenatorul lui Hamsun | |
| = Felix | Ela Victoria Luca [20.Mar.07 22:47] |
| oho, ce faine paralele ai făcut, că doar monolog babilon-jazzian e p-aci. dar uite că recitind a doua ta paralelă, nu pot să nu îți dezavuez cât de mult se suprapune acest "double trouble" cu câteva liniaturi din "desenatorul", și anume: "tu nu știi! Nu poți ști toate astea! Adică ce te face să te încrezi așa de mult în inspirația ta? Inspirația n-are decât implicații estetice. Apoi...apoi liniile tale nu valorează nici măcar cât un cuvânt. Nu poți fi profet. Ești doar un desenator abstract, un suprematist gălăgios care doar visează la sensuri profunde. Cine ți-a dat ție „sensurile” pe mână, mă rog?" ehei, Domine, câtă dreptate are Hamsun aici. Ela | |
| + . | Dan Cârlea [20.Mar.07 22:53] |
| multe chestii reusite in poezia asta : "așa se lasă totul în urmă o carcasă metalică în care așezăm tacticos despărțiri de lux și ceva remușcări" "restul corpului oricum e inutil ca o stradă din cartiere interzise" Am gasit aici un aer natural, prima strofa nu pot sa spun ca mi-a placut prea mult, poate lipsi cam cu totul, iar la primul vers am avut un deja connu : "Goethe, arhitectura era muzica încremenită" Astfel ca prima strofa nu mi se pare izbutita, iar titlul e de jale mare. Pune si tu un titlu sa fie in rezonanta cu poemul, nu asa ca parca e la misto si nitel snob. Aici esti si actrita si regizoare si scenarista, in cautarea ta. In cautarea unur raspunsuri subintelese. | |
| = erata | Dan Cârlea [20.Mar.07 22:55] |
| "arhitectura este muzica incremenita", nu era. ( oboseala ) PS felicitari pentru poem, mi-a placut. :) | |
| = revins ca am uitat ceva | Dan Cârlea [20.Mar.07 22:58] |
| abia asta e poem de recomandate. Deci il propun spre recomandare. | |
| = Dan | Ela Victoria Luca [20.Mar.07 23:11] |
| poezia asta a avut și double, și trouble, și sunday, și jazz și reiese asta de al prima la ultima strofă. era o combinație între titlul unei melodii, o stare și o scenă. nu era snob titlul acela, dar cumva ai dreptate, așa că l-am ales pe acesta. nu schimb mai mult, fiindcă intră într-o serie. prima strofă e un prolog cumva, da, ai intuit. și după lectura întregii poezii, revenind la ea, parcă devine și epilog (poezia poate fi citită și de la final al început, asta e ideea). Mulțumesc, cred că va mai suferi prelucrări, de obicei toate textele mele sunt prelucrate, după o vreme. Ela | |
| = . | Ela Victoria Luca [20.Mar.07 23:25] |
| am aerisit și prima strofă, da, am șters-o de praf | |
| = Parere | Andu Moldovean [21.Mar.07 00:50] |
| Un poem de forta, mi-a placut sa o descopar pe Ela asa, impetuoasa :-) Dar am gasit aici o anumita doza de repros fata de Dumnezeu care ar necesita o alta postura, pe care Ela inca nu a dobandit-o, desi este pe cale sa... De aceea poemul este oarecum contradictoriu... insa totusi atat de placut lecturii... cred ca versul de forta este "am nevoie de aerul meu respirabil", aici Ela m-a surprins prin ceeace este in stare cand, iata, declama "et in arcadia ego" Andu | |
| = Andu | Ela Victoria Luca [21.Mar.07 01:12] |
| Poemul are desigur și ceva contra-dictoriu, nu e chiar reproș lui Dumnezeu, e mai mult o reverberare sonoră așa fel încât să audă, dinlăuntrul meu, și om, și Dumnezeu, chiar și când tac, inima asta, mai presus decât mintea. Calea a treia, da. Mulțam pt impetuoasă, rețin, e ceva în mine din acest sens. Ela | |
| = . | olga stefan [21.Mar.07 10:39] |
| îmi plăcea mai mult primul titlu, îi conferea și o dimensiune energică&ludică discursului destul de geometric- se producea același efect ca în tabloul lui mondrian - Broadway Boogie Woogie | |
| = Olga | Ela Victoria Luca [21.Mar.07 10:57] |
| cred că era bun și primul titlu. sunt încă nehotărâtă. fiincă ambele au venit spontan. îl voi scrie la subtitlu, iar într-o zi mă voi hotărî. mulțam fain pt semn și pentru percepția pe tonalitățile energetice. Ela | |
| = sunday jazzheart | Bogdanovici Andreea [21.Mar.07 11:57] |
| Referitor la titlu susține poemul, subtitlul este mai rece, și diferența între cele două ține de atmosferă. Poezia este construită pe mai multe planuri care se suprapun la un moment dat, reușindu-se astfel crearea atmosferei, poezia fiind veromisibilă, la fel și mesajul ei. Sunt numeroase motive și simboluri în această poezie care oferă cititorului mai multe perspective. Mi-a plăcut. | |
| = Andreea | Ela Victoria Luca [21.Mar.07 12:15] |
| Mulțumesc, sunt într-adevăr cel puțin 4 planuri aici, cu simbolistica lor aferentă: onirica, ludica, poetica și mistica. Cât despre titlu, niciunul dintre acestea două expuse pe site nu a fost cel inițial. Primul titlu scris pe hârtie, duminică seara a fost: "double trouble soul & blues". "Double troble sunday jazz" a fost secundul, considerat snob, deși nici urmă de snobism aici, dar dacă așa îs percepută, asta e. Sunday Jazzheart a fost considerat strident. Deși, cumva e firesc: și inima, și jazzul nu pot exista fără o anume "stridență". Dar asta nu e decât o tonalitate necesară. Mă bucură că tu ai ascultat pe toate registrele. Ela | |
| = Gândire profundă... | Stefan Lucian Muresanu [21.Mar.07 20:28] |
| O regizoare cu mult tact, o sensibilitate aleasă, multă psihologie în punerea în scenă a fiecărei idei. Idee care păcătuiește "dominată de îndoieli", o dezamăgire profundă față de ordinea cămărilor corpului. Fiecare parte interioară are simțirea și aranjamentul ei unde "ne desfătăm inconștienți în tumultul cărnii". Se trage cortina și în spatele ei, poeta gândește... Succes, 21.03.2007, Lucian. | |
| = Ștefan Lucian | Ela Victoria Luca [21.Mar.07 21:18] |
| Mulțumesc pentru citirea de pe muchia gândirii. Aici autoarea are un fel de revoltă mută împotriva exacerbării, tumultului cărnii și exacerbării, tumultul gândiri, și "interpretează" fără saxofon o improvizație pentru simțământ și afecte, pe gama înaltă a spiritualității. Mă bucură asemenea cititori, Ela | |
| = flux sonor | Ioana Petcu [22.Mar.07 21:57] |
| ela cunoaste oameni, ela vorbeste/scrie despre oameni, ela devine oameni. "sunday jazzheart" - o demonstreaza cu prisosinta, invaluie, se rupe si revine in matca gindului, a cuvintului, ca magia jazz-ului. "Stop this show Hold the phone Better days this girl has known Better days so long ago Hold the phone Won't you stop the show Well, it seems my little playhouse has fallen down I think my little ship has run aground" Diana Krall lyrics | |
| = Ioana | Ela Victoria Luca [23.Mar.07 01:07] |
| Mulțumesc, uneori ela devine ceea ce se lasă devenind, alteori încearcă să rămână pur și simplu ea însăși, fără alte ingrediente etranges, fiindcă mai presus de toate dacă o asculți este un fel de jazzheart pe amplitudini intangibile. faine lyricsurile, mă inspiră spre alte sfere melodic-poetice, mulțam. Ela | |
| = Analiza | Alina-Raluca Suschina [28.Mar.07 15:14] |
| Nu stiu sa analizez o poezie din punct de vedere tehnic,doar sentimental.Cred ca e vorba de tristetea unei femei în zi de duminica,care nu are parte nici macar de întelegerea partenerului(un "idiot",de altfel).Scuze daca am interpretat gresit. | |