| + Stromboli nu tușește până la mine | ștefan ciobanu [18.Mar.07 20:48] |
| ce este bun aici începutul, care prin imagini neașteptate, ne induce trăirea de timp, trecut ne arată pământul văzut ca ax temporar, cândva un motiv de joacă, de lumină 'pepenele copilăriei mele' autoarea se vede ca un supraviețuitor în formă de glob cu țări fantezist colorate etc, care sunt doar amintirile și speranțele strânse până acum stramboli este cel care ține captiv întreaga viață, eu l-aș vedea ca echivalent al destinului ce ne învață când este momentul să strigăm la celălalt 'Stromboli nu tușește până la mine avertizează cuminte când râsul întrece măsura și mă umflu în umeri și-ți strig' asumarea unui rol impune anumite reguli printre care și acelea te a te lăsa terciuită de girafe și flori echivalentul la șansă, imprevizibil etc tot stramboli este cel care trezește la realitatea plină de oameni care 'și spală picioarele-n Seina și fețele lor picură tristețe pe câte salarii își îneacă trecutul de sunt triști și buni totodată'. totuși, atenții atenților avertizează trecerea timpului ce poate sa fie combătută prin îndemnul 'trece-ți' e timpul asigurați viitorul ' răspunsul la tăcerea partenerului 'când frica îmi taie tălpile cu sârma ei împletită în culori roz-bonbon în cutia cu morți' pare să se găsească tot la atenții atenților care sunt, în acest caz, doar o stare de spirit interioară pe care o putem avea cu toți în momente de interioritzare. copilul ca un de fed back propiu, sună o salvare virtuală pentru salvarea a ceea ce trebuie să vină din interior, din propiile forțe, mai ales că poeta e conștientă că ceea ce i se întâmplă nu este unic 'șoferul de pe salvare a dat din cap înțelegator văzuse mulți grijulii ce dau drumul iubirii de la etajul 10 iubirea e mai tare decât gravitația exercitii cu un glob de pământ' autoarea scrie în finalul poemului o retrospectivă a unei persoane aflate la sfârșitul vieții, care își contabilizează viața însă, amintirile lui sunt strict materiale. ecuatorul este văzut ca o linie de final pentru om unde sunt 'lupe și ochi îngroșati ' ambele dezvăluind atât vederea fizică slăbită, cât și trecerea anilor și acumularea experiențelor 'ochi îngroșati' ce nu prea este bun apare de prea multe ori imaginea globului pământesc și punctele dintre strofe pot să lipsească îmi place lejeritatea imaginilor care, nu par forțate, și modul de îmbinare am avut o lectură plăcută | |
| = Aura poemului | Vasile Mihalache [18.Mar.07 20:48] |
| Poemul are o amplitudine care, într-un fel contrazice preocupările de ieri, intimiste ale autoarei, o deschidere ne-anunţată către drame la lumina zilei ale semenilor săi, la care participă compasivă şi cu deplină asumare. Metafore strălucite precum "ecuatorul.../taie pământul în două/ pepenele copilăriei mele", "Stromboli nu tuşeşte.../avertizează cuminte", "frica îmi taie tălpile cu sârma ei/ împletită în culori roz-bonbon" pun în evidenţă trăiri la limită ale clasei de jos plebeice, drama umanităţii negate de oameni prinşi în mrejele arginţilor dezumanizanţi, resuscitează o viaţă exemplară deodată cu istoria în fapte şi imagini reale, mărturisite. Versul aproape de final" o frumuseţe de moarte" întregeşte aura excepţională a poemului. | |
| = re Stefan Ciobanu - cu cita rabdare ! | Anni- Lorei Mainka [18.Mar.07 21:00] |
| ca ati trecut prin paginile calatoriile mele spre inapoi (am tot scurtat cit am putut), prin acesti pasi scurtati de cum bine ati surprins materialitatea vietilor finite pe care multi le incarca cu griji imaginare , m-a bucurat, lasindu-ma sa cred ca tacerea prezentului in care traiesc e intimplatoare (cel putin uneori) va multumesc pentru o steluta in iarna ce s-a intors la noi va | |
| = re S. Ciobanu...s-a pierdut un cuvint, computerul ma submineaza | Anni- Lorei Mainka [18.Mar.07 21:04] |
| Va multumesc ....se pierduse din motive tehnice, sau se bilbiie si tehnica (urmele stelutei s-au pierdut si ele pe cerul monitorului meu) | |
| = ma bucur ca ne citim duminica asta-re Vasile M. | Anni- Lorei Mainka [18.Mar.07 21:07] |
| mi-au fost grele deciziile sa le pun pe hirtie acesti ultimi pasi intre trecut si prezent mi-ai usurat gindurile trecind printre filele amintirilor mele, si stiu ca ma cintaresti sper sa pot corecta mai usor, noapte buna | |
| = îmi cer scuze | ștefan ciobanu [18.Mar.07 21:49] |
| autoarei că steaua a picat.nu din vina mea însă.mă întreb dacă are rost să o pun la loc.sincer aș vrea să aflu de ce s-a întâmplat așa? | |
| = re Stefan Ciobanu- NU TREBUIE SA TE SCUZI CA IMI DISPARE O STEA | Anni- Lorei Mainka [18.Mar.07 21:56] |
| cineva stie de ce oricum atentia este o onoare ce imi umple frigul cu o vână de caldura necesara nu stiu cum se dau stele nu stiu cum se sterg texte nu stiu unde se ascund stele si commuri dar oare asta este problema, pacat este, nu zic, poate ca ar fi reusit poeziei sa-i dreaga paracursul viitor, ca tot face parte din finalul carticelei de trecuturi...noapte buna | |
| = Despre oameni care mor | Alberto Marin Popesco [18.Mar.07 22:53] |
| sau care se aruncă de la etajul 10. un strigăt de revoltă. mai multe au zis domnii Ciobanu și Mihalache. totuși mai adaug și eu ironia mușcătoare și maturitatea poemului. | |
| = re Alberto...e de bine | Anni- Lorei Mainka [18.Mar.07 22:56] |
| in jurul meu cam asa e, uneori visam normalitatea, dar ar ceva mult prea nou,si cred a s-ar distorsiona repede sub privirea mea...sper ca nu te sperie "mortile" mele | |
| = nu mă sperie | Alberto Marin Popesco [18.Mar.07 23:25] |
| "morțile" tale, nu știi, doar, că eu croșetez poezii de pe malul stâng al Styx-ului, iar tu de pe dreapta îmi faci semne că sunt scurte la mâneci?! | |
| = atunci e de bine | Anni- Lorei Mainka [18.Mar.07 23:52] |
| te citesc, si cind gasesc sa iti fac semn , iti voi face, ma bucur ca nu faci parte dintre cei suparaciosi, gasesc ca ar trebui sa profitam mai mult de schimbul de cunostinte pe care le ofera virtualul, sa ai puterea de realizare | |
| + și steluța lui Ștefan | Ela Victoria Luca [21.Mar.07 11:03] |
| no, văd că era lipsă | |
| = Elei, culegatoarea de stelute... | Anni- Lorei Mainka [21.Mar.07 11:12] |
| multumesc ca ati gasit-o si ati predat-o la destinatar direct....asa-i cu unele, se ratacesc de la inceput, una ma bucura mai tare, ca lumineaza si dupa ce nu mai exista....sa speram ca vom citi multe asemenea "lumini" | |