| = tot trist, tot trist... | Bogdan Laurențiu Marin [09.Mar.07 16:48] |
| ai fi preferat o existenta continua cu el si (cu) poezie. bucuria regasirii uneia din formele acestea de viata(pentru unii) in clipele de intristare din cealalta parte ar fi fost mult diminuata. p.s. sper sa fie doar vers! | |
| = Bogdan | Ela Victoria Luca [09.Mar.07 17:04] |
| Și viața, și poezia m-au învățat că nu poate fi o existență continuuă. Și viața, și poezia m-au mai învățat că ficțiunea e ficțiune, realitatea e realitate. Iar că ce e trist în vers, în realitate poate fi vesel. A nu se confunda una cu alta, adică viața cu arta. Deși se poate întâmpla și asta, dar atunci deja vorbim despre arta de a trăi sau despre viața din artă. Mulțumesc. Ela | |
| = Ela | Odãgescu Bogdan [09.Mar.07 17:18] |
| I-ai raspuns frumos lui B.L.M.! Tot spre illo tempore, vesnica privire intoarsa spre mitic, insa intotdeauna in alta forma, de cele mai multe ori foarte reusita. De fiecare data cand te impiedici de pragul realitatii devii mai apropiata de ideal in versuri, zic eu. Si-asa, un pas inainte cu un picior, un pas inapoi cu celalat, ne scindam, creste prapastia existentei discontinue. Ne mai citim, | |
| = "existența asta discontinuă între tine și poezie" | Bogdanovici Andreea [09.Mar.07 17:20] |
| Este o poezie bună. În poezie prezența eului liric este bine susținut, fiindcă nu este vorba despre eul impiric. Construcția este interesantă, din punct de vedere al stilului, concisă. Anglicanismele susțin poezia, sunt folosite moderat și se încadrează în idee. Mi-a plăcut finalul este destul de puternic pentru a finaliza ideea (scuze de repetiție). Interesantă poezia. Toate cele bune! | |
| = Perechi nesigure înlănțuite. | Vasile Mihalache [09.Mar.07 19:17] |
| Divinitatea este un soare nevăzut. Mândria este o stare de secetă spirituală. Trecerea prin lumină este o alegere. Sentimentul care împovărează este mărunțit în izolarea auto-indusă fertilă pentru o descreștere perseverentă a ne-iubirii. Singurătatea este o focalizare întru atragerea luminii. Nesiguranțele și spaimele de alături devin împrăștiere și împuținare a morții:" în rest o estezie difuză asemenea unei come". | |
| = părere | Dana Mușat [09.Mar.07 20:27] |
| Și iar trece pe aici băbuța Dana Mușat și se aruncă într-un comenentariu. :) În primul rând să vorbim despre titlu. La o primă citire la subiecte fierbinți, nelăsând mouseul să-l atingă, nici măcar nu aș fi putu ghici a fi scris de tine. Asta pentru că denotă mai multă duritate, și sper să nu deranjeze cuvântul, o duritate luată nu neapărat la sensul ei propriu, ci într-un sens lingvistic: se folosește un termen rigid 'cord', în loc de inimă. Oricum ideea m-a atras. Curiozitatea m-a făcut să dau click și să văd cum ar arăta o poezie pe cord deschis.:) Nu o să mai iau fiecare strofă în parte, pentru că nu am timpul necesar, o să generalizez. Se remarcă o depresurizare a sentimentului de iubire, o încețoșare a tot ceea ce însemna, aparent, 'concret'. Iubirea devine poezie, dar se transformă odată cu această metamorfozare. Sincer, o să îți spun că au existat și sintagme care m-au deranjat. 'no love's time aud tăios' deși sunt o împătimită a expresiilor americane sau englezești, aici nu mi-a plăcut cum a sunat. A fost prea rece, prea detașat de restul poemului. 'soare nevăzut' foarte folosit, foarte uzitat, foarte mestecat..cum vrei tu.:) Sun evident, doar păreri personale. Dar, în general, mi-a plăcut. Toate cele bune! | |
| = Mulțumesc | Ela Victoria Luca [09.Mar.07 21:43] |
| Bogdan O. pentru că ai sesizat trecerea prin multiple realități, ajustarea pașilor și interferențele. Și că ai prins bine firul din comentariul anterior. Vasile, întotdeauna când cineva înlănțuie mai departe gânduri, stări, pe margine aunor versuri, deschizând propriile orizonturi mă bucură. Și ultimul vers cred că ți-a rămas cumva întrebător. Păstrează așa. Andreea, rareori utilizez expresii în altă limbă în poezie și atunci e fiindcă simt asta și îmi e necesar ca instrument. Ca altă modalitate de expresie a ceea ce în română mi-ar fi greu. Mă bucură că ți-o plăcut. Dănuța, cred că știi deja că subiectele fierbinți înseamnă una și sc rierea bună alta. Cred că mai știi și că rar folosesc altă limbă în textele mele (uneori prefer în tiltu deși până și aici încerc să elimin tendința asta). "no love's time" mie nu îmi sună americănește urât fiindcă am făcut o paralelă cu "no man's land". Iar sensul este extins prin "asemenea unei come", când... În fine. Plus: da, e ceva mai dur, mai strident aici, asta a fost construcția interioară, așa am redat, în tonalitate mahleriană. Cât privește "soarele nevăzut", deși uzitat, poate că nu în acest context, nu așa. Nu voi renunța la această sintagmă, prefer să accept că sunt imperfectă și în poezie, și în viață, decât să renunț la ceva esențial. Mulțam de trecere în detaliu. Ela | |
| + Estetica uratului | Andu Moldovean [09.Mar.07 21:49] |
| Intai, mie nu mi se pare ca acest poem ar avea in el ceva "mitic". Acest poem poate avea doar un singur lucru comun cu miticul, anume aceasta estetica a uratului specifica tuturor abordarilor antropologice, care se continua in epoca actuala prin psihologie si psihiatrie. Freud a spus ca viata noastra este guvernata de sex. Aici Ela face un pas dincolo de aceasta ultra-uzitata teorie, anume ca sexul este guvernat de viata, de Dumnezeu care ne-a dat viata. Poemul de fata este un pas inainte in creatia Elei Victoria Luca, spre acea rasturnare a cutumelor care guverneaza partea noastra intunecata, nevazuta... the dark side of the moon turned into the bright side of life. Agreabila lectura, Andu | |
| = mă inundă spaima de corpul celuilalt | Ruxandra Moholea [09.Mar.07 22:00] |
| "lama singurătății își face crestătura zilnică pe inimă a treizecișitreia oară eșuează într-o adâncitură stranie mă inundă spaima de corpul celălalt spaima de a fi o lentă tortură dragostea" Mă opresc deocamdată aici...la imaginea care mi-a atras cel mai mult atenția... "A treizecișitreia oară"- multiplu de 11, număr al feminității, pe de o parte. În același timp 11 este semn al excesului , al nemăsurării, al revărsării, anunțând un conflict. Cele două cifre componente au ca rezultat al adunării, 2, adică numărul nefast al luptei și al opoziției- conflictul interior. Dacă privim altfel lucrurile, 33 este un 36 incomplet, având în vedere eșuarea într-o "adâncitură stranie".36 ar fi numărul ciclului complet, deci al împlinirii...care aici...eșuează și ea... Dar destul cu numerologia. "mă inundă spaima de corpul celălalt spaima de a fi o lentă tortură dragostea" Mi se par cele mai reușite , poate pentru că exprimă inexprimabilul meu acum... mă inundă spaima că sunt corpul celuilalt și nu aș putea să-i simt interiorul pentru că interiorul sunt eu și atunci cum îți ating mâinile... și cum îți sărut ochii Și atunci... ai dreptate... mă înspăimântă ideea de a fi o lentă tortură dragostea... Gând bun mereu, | |
| = Andu | Ela Victoria Luca [09.Mar.07 22:00] |
| Comentariul tău cred că a fost scris simultan cu răspunsurile mele către ceilalți autori. Mă gândesc că e și ceva mitic aici, un mit al iubirii, un mit al originii ei. Mai este și un alt "mit", al "no man's landului", o "poevste" care există în fiecare dintre noi.. Mă mai gândesc că niciodată Freud nu a afirmat că sexul guvernează viața, el în tot ce a scris a scris despre psihosexualitate, despre psiho-geneză, despre un instinct/pulsiune sexuală/ă numită pulsiune a vieții/Eros, dar nu în sensul comun ori vulgar al termenului. de la el, încoace, teoriile și/sau clișeele, "miturile" psi s-au schimbat și ele, în fel și chip, iar eu, de felul meu, nu mă las în tipare, nici psylit, nici litpsy, de nicun fel. Fiindcă e așa o mișacre și o relativitate în tot ce este ființă și ființare încât orice automitizare, autoteoretizare, autoexplicare, autoștiințificare, autoistoricizare a omului are valabilitate doar într-un segment temporal definit. Mai departe, lucrurile în om, în afara omului sunt larg, larg deschise și majoritatea îs nedefinite. Mulțam pentru că ai văzut răsturnarea tiparelor, aici, așa o fi după experiențe "asemenea unei come". Ela | |
| = Ruxandra | Ela Victoria Luca [09.Mar.07 22:12] |
| Nu întâmplător te-ai oprit la numerologie și la acele strofe, ai căutat un sens/semn de mine lăsat, o transmitere necesară, fiindcă acel 33 are semnificație și biblică și mistică. Și 11-le descompus din 33 își are rostul. Se spune, după unele numerologii, că aș fi sub semnul lui. A crede, a nu crede, asta deja nu mai contează. Acel 11 (ca dată) are legătură și cu acel "asemenea unei come" :) Mulțumesc pentru descifrări fine. Ela | |