| = demolition...woman? | Traian Rotărescu [07.Mar.07 03:00] |
| Poate că umbrele mergeu altfel redate:...se jucau/orice altceva dar pe halatul ei ,în sună de parcă ar fi vorba de o substanță dizolvantă care a pătruns prin textura fibrelor halatului...venind din afară; altă variantă ar fi "halatul ei cuprindea umbrele tuturor copacilor"..hmm inteleg jocul "gâdilător" al incosistenței pe care l-ai urmărit...dar tot nu mă împac cu intratul ÎN halat :P pt că halatul, la rândul lui, ar fi trebuit să fie la fel de diafan, pe toată suprafața lui nu doar în părțile accesibile umbrelor (pe sub mâneci sau pe după guler) ca să ajungă la piele. Apoi "se obișnuise cu toți" personalizează ilegitim "neonul stricat"; din nou, cred că ai vrut să păstrezi verbul mai expresiv "a se obișnui" preferabil lui a accepta: "ea acceptase totul" asta cu atât mai mult cu cât "ea seobișnuise cu totul" devine ambiguu . asistente infinite??? de unde știa asta dacă ea însăși nu face parte din rândul "nemuritoarelor"-în orice caz, nu pare conștientă că ar aparține tagmei infinitului... Chiar și plantă fiind n-ar fi avut mult de stat "chircită" sub acțiunea soarelui care nu i-ar fi stimulat decât dezvoltarea. Perfect adevărat că în lipsa apei e sortită pierii ca și in cazul neîncetatelor averse, fără o rază de soare, excesul apei ducând la putrezire și înec. | |
| = ..... | ștefan ciobanu [07.Mar.07 09:07] |
| traiane auuuuuu, un fleac m+ai ciuruit.cu ce să încep.intratul umrelor in halat tine de o imbibare cu mediul exterior care nu este neapărat cel înconjurător, ea se obișnuise cu neonul pentru că neonul stricat era chiar o ființă stricată, despre asistentele infinite nu vreau să comentez pentru că aici îmi pare rău că ai văzut niște tipe puse pe spagă ploaia este un element comun, care unește cele două personaje încântat de trecere ziua bună p s ai văzut filmul The departed? :D | |
| = un text despre astenie | Adela Setti [07.Mar.07 10:48] |
| boala personajului tău liric se înrudește mai degrabă cu primăvara, a cărei extensie simptomatică pare ("avea impresia că are muguri în vene voia să se facă plantă deja făcuse planuri cum va lăsa geamul deschis cum va muta masa mai la geam să stea acolo chircită și să privească soarele") e o boală care nu se vindecă în spital, astfel încât concluzia din final e perfect legitimă. mi-a plăcut. Adela | |
| = Salas al bolilor | razvan rachieriu [07.Mar.07 11:37] |
| Spitalul este un sălaș al bolilor condus de preoții în halate albe și mână sigură ce predică medicina și încearcă eliminarea entităților morbide.De aceea, dărâmarea lui nu ar avea niciun efect pozitiv, fiindcă ar rămâne bolnavii cu durerile lor. Interesantă e ideea de a deveni plante, însă nu din cele obișnuite, ci înzestrate cu conștiință de sine și sentimente. | |
| = Stefan, da | cornel stefan ghica [07.Mar.07 16:48] |
| semnul meu il las pentru sensibilitatea cu care ai scris aceasta poezie. simbolurile folosite, precum si contextul in care le-ai plasat (cu maestrie, as spune) vin dintr-o realitate simpla, re-gasindu-si in versurile tale o semnificatie aparte; o naturalete fascinanta. felicitari cu stima, blueboy | |
| = re | ștefan ciobanu [07.Mar.07 18:47] |
| adela, este vb. și de un fel de astenie, de o nuanță trecătoare a sufletului; răzvan, așa e, nu ajută la nimic dărâmarea unui spital, nu vindecă decât dărâmarea spitalului interior, la acela m-am referit; ștefan, mulțumesc de aprecieri și de vb. seară bună | |