| = tacerea din urma | secunda [02.Aug.02 21:11] |
| un decor emotionant si trist... el si ea stau fata in fata,iar intre ei "cuvinte dulci". poezia incepe cu finalul conversatiei lor,cu tacerea care se asterne peste "cele doua cuvinte dulci". ca aceste cuvinte or fi fost "te iubesc" sau "esti frumoasa/frumos" nu mai conteaza fapt pentru care nici nu sunt mentionate. ceea ce este important e efectul lor: tacerea tuturor celorlalte cuvintte. de aici poezia continua doar in comparatii:"ca o lacrima pe asfalt ","ca un punct de plecare " si "ca un punct de intalnire ", fiecare comparatie fiind usor detaliata. astfel imaginea unei lacrimi pe asfalt reprezinta tacerea din vacarmul cotidian si apartenenta ei la alta lume decat cea a oamenilor."neatinsa de intrecerea clipelor /prea mica pentru pasii celorlalti". tacerea este apoi un punct dar unul din care se pleaca "in toate directiile ". aici se concentreaza intreaga durere a celor doi,iar tragedia este ca fiecare din noi poate fi unul din cei doi. ultimele versuri vin sa accentueze,sa postuleze chiar o regula ce nu ingaduie vreo exceptie"nu si /ca punct de intalnire". poezia e incarcata atat de duios de traire incat pare simpla,asemenea rostirii de "cuvinte dulci". ___ multumesc | |
| = re: | Chris [03.Aug.02 04:03] |
| sunt flatat de atentia ce o acorzi poeziei mele! finalul insa nu e un postulat cum spui tu, sau nu in sensul acela exagerat de tragic:nu este un punct de intalnire pentru ORICARE dintre directii... nu stiu... Daca as fi simtit altfel as fi scris altfel,nu? | |