| = se cam tinea de cuvant | Maria Gheorghe [03.Mar.07 09:42] |
| mie nu mi-a spus, dar il auzeam cand ii zicea lui frate-meu: sa nu vii batut acasa, ca te bat si eu...se cam tinea de cuvant... ca de obicei, mi-ai adus cu drag aminte sa nu uit... azi eram pusa pe intrebari de copil...iar tu parca m-ai asteptat pe pod...nu te lasa batut, tot ei vor pierde...de ce or avea visele copilarie? | |
| = de slefuit | adrian cetateanu [03.Mar.07 09:42] |
| ma intreb si eu, pod de fier ruginit, nu ar fi mai simplu si poetic, pod ruginit? tata venea de la lucrul lui? Putea tata sa vina de la lucrul altuia? tata venea de la lucru repetitia lui, saream in fata lui, de ce nu ii saream in fata? eu o luam, de ce nu, o luam? imi punea in palma o eugenia, de ce nu imi punea in palma eugenia? din nou, mainii lui mari parerea mea este ca se poate lucra elegant la eliminarea pronumelor si stilizarea versurilor toate cele bune, a tantot | |
| = water | miruna voican [03.Mar.07 10:39] |
| /la popoarele germanice, primele pâraie ce se scurg primăvara la suprafața ghețurilor sunt strămoșii oricărei forme de viață, căci, înviorate de aerul sudului, ele se unesc pentru a forma un corp viu/ nu știu dacă v-ați gândit la aceste semnificații înainte de a scrie poezia, însă m-am gândit la corpul acela viu ca la tatăl dumeavoastră.totuși, chiar dacă podul era ruginit, mi-ar fi plăcut ca apa să nu fie neagră/ "nimic nu ziceam doar căldura mâinii lui mari trecea prin bratul meu subțire și repede îmi ajungea la inimă" - aceste versuri mi se par semnificative pentru poezie, aici văd transgresiunea sufletului tatălui in trupul copilului/ ca un ritual superior de regăsire spirituală/ ultimele versuri conferă poeziei starea de verosimil, după trăirile evocate ca niște spărturi în existența profană/ din pct de vedere "tehnic", sunt de acord cu observațiile din comentariul anterior. rămâne o lectură plăcută pentru această dimineață de sâmbătă/ vă citesc, | |
| = filiație | florin caragiu [03.Mar.07 10:43] |
| Mi-a plăcut imaginea podului ruginit de deasupra apei negre, podul pare a fi însăși memoria deasupra apei uitării, memoria-punte roasă de rugina timpului. Memoria este locul înălțat în care se desfășoară așteptarea, privind spre ceea ce vine, aici tatăl care se întoarce de la muncă. Bucuria venirii tatălui, a vederii și îmbrățișării lui, este asociată cu darul pe care îl aduce de fiecare dată, dar care este livrat după un joc ce potențează sensibilitatea, darul e mai întâi ascuns prin buzunare, apoi dăruit ca un lucru sfințit de dragoste, fapt ce îi dă valoare și noutate dincolo de micimea și repetabilitatea lui: o eugenia. "Nimic nu ziceam doar căldura mâinii lui mari/ trecea prin brațul meu subțire și repede îmi ajungea la inimă" - foarte reușită imagine a transmisiei de la inimă la inimă. E ca o predare de ștafetă, o investire în maturitatea filială, această intrare-ieșire în urma căreia copilul pleacă într-ale sale, ducând cu sine ecoul întăritor al îndemnului de a nu se lăsa bătut, de a arăta bărbăție, curaj și verticalitate în străbaterea opreliștilor vieții. Dincolo de posibile mici retușuri, poezia e reușită, transmite sevă. | |
| + dat fiind că | florin caragiu [03.Mar.07 10:51] |
| lucrurile ce pot fi corectate sunt după părerea mea nesemnificative în raport cu forța artistică a textului în ansamblul lui, las o stea de apreciere, cu argumentele prezentate mai sus. | |
| = raspunsuri | mircea lacatus [03.Mar.07 14:18] |
| maria sa intzeleg ca ai gasit aici oarece realiate viatza amintiri aducatoare de amintiri ma bucur de trecere ca de fiecare data cetatzene :) am scris poezia in forma aceasta din nevoia de a fi exact clar in ceea ce aveam sa transmit si nu doream sa fiu ambiguu evaziv sa las loc interpretarilor pe care nu le doresc multumesc pentru lectura si impulsul de a ajuta un confrate lucruri pe care le apreciez sincer miruna sunt de acord ca esti de acord dar dati-mi voie sa nu fiu de acord :) am explicat pe scurt parerea mea daca vretzi am sa revin cu argumente si nu pentru ca voi nu atzi avea dreptate ci numai si numai pentru faptul ca aici am si eu dreptate :) interesanta viziunea ta ma incanta si ma onoreaza oricum multumesc florin asa este si.ti multumesc mult ca tu vezi o cretzie in ansamblul ei in monumentalitatea ei(vb in general) observi fin srtuctura ei arhitecturala si nu te pierzi in mici detalii care ori nu sut semnificative ori nu sunt pe deplin intzelese cred ca e o perspectiva fericita aceea din care privesti tu lumea ma bucur de trecerea ta si de semnul de la tine care inseamna pentru mine mult cu drag pentru totzi musafirii mei emir | |
| = bun | Alina Manole [03.Mar.07 17:49] |
| Mă întreb de unde scoți ideile textelor, din imaginație, din copilăria ta, a altuia. Tu știi. E un text bun, chiar și cu diluția din final. | |
| = alina :) | mircea lacatus [03.Mar.07 18:05] |
| e simplu mint de ingheata apele hihihi merci de laudatio conteaza ce zici | |
| = incredibil da misto | luana zosmer [03.Mar.07 21:18] |
| Bey, pe mine m-a batut o data un baiet, am venit urlind cu singele curgind din nas, n-am apucat sa dau coltu casei ca m-a pocnit ceva de-am vazut stele verzi, era al batrin, mi-a zis ca de cite ori pling daca ma bate cineva iau bataie.de-atunci nu m-am mai last batuta sau n-am mai plins.oricum e misto subiectul desi oarecum incredibil:)poate pentru mine.cine stie cum o fi fost viata-n asteptarea tatalui prin alte parti. | |
| = luana | mircea lacatus [04.Mar.07 15:59] |
| interesant ce spui tu oare tatal tau nu era si tatäl meu ? cel mai bland om din lume dar si daca se mania.., bucuros de revedere am in plan sa descalec in canaan :) | |
| = ca o sarbatoare | Mircea Cristian Pușcașu [04.Mar.07 22:01] |
| + + + Extraordinar de frumos Epica onirica, prezent si trecut impreuna Lumini calde dintr-o epoca moarta Podul ca o limita intre universul copilului si cel al maturitatii parcurs doar spre copilarie si de tata , ca o pogorare, si de autorul matur , ca anamneza Sub pod apa moarta si neagra a realului, a timpului care domol si implacabil ne masoara destramarea, moartea Sublim redai draga domnule Mircea legatura intre copil si tatal lui Cuvintele nu sunt necesare intre cei doi caci amandoi simt ca starea dintre ei este deasupra cuvintelor, e din sfera Duhului, e o evlavie, o grija, se manifesta prin punerea mainilor impreuna , prin impartasirea din sfintitele taine ale iubirii - eugenia ca o anafora Urmeaza o imagine din trecut ce are o realitate si in prezent : ( figura utilizata cu abila reflexie si in alte poezii ale dumitale draga domnule Mircea, atunci cand pornind de la contemplarea de o coplesitoare bucurie a micului Stefan plimband un trenulet dintr-o camera intr-alta, ne duci domnule Mircea intr-o gara in care Stefan ia un tren adevarat spre restul vietii lui ) Copilul pleaca intr-ale lui asa cum si dumneata esti plecat intr-ale dumitale acum (Viena, am inteles), iar sfatul tatalui se prelungeste peste timp ca valabilitate, cu forta si gravitate "vezi pe unde umbli sa nu vii acasa batut" capata profunzimi ontologice, "vezi pe unde iti porti sufletul si mai ales cum, vezi cum faci fata cu vazutii si mai ales cu nevazutii dusmani" . Repetitia raspunsului impune cheia asta :"nu mă las eu bătut fii liniștit \ nu mă las eu \ bătut \ tată \ nu mă las", e ca un raspuns al copilului, urmat de un ecou peste timp si de verbalizarea si asumarea acestui ecou de copilul matur din prezent. Sa traiesti , domnule Mircea , sa mai scrii ca e o sarbatoare sa te citeasca omu ... PS: m-am apucat sa citesc tot ce ai scris de la "era o primavara, sau o toamna", "psalmul"cu ulcica in gard, pana azi , as vrea sa mai comentez pe unde-mi place prea tare dar n-am hanger sa tai tendoanele timpului si el are mare putere asupra mea, si nu prea stiu sa ma exprim , scriu greu, incalcit, imi ia mult timp. Sa am iertarea tuturor oamenilor seriosi care au cetit aiastea. | |
| = mircea cristian | mircea lacatus [05.Mar.07 15:25] |
| ai iteles atat de bine ce-am scris eu aici incat am sentimentul ca tu ai scris textul si eu care cred mereu ca sunt atat de confuz iti multumesc si eu pentru reflectie si reflectare mircea | |
| = colaterale | Maria Gheorghe [07.Mar.07 02:55] |
| a'pai sa stii, tu, Mircea, nu-i doar o amintire ce mi-aduci din vrerea timpului, e mai mult de-atat, e un cantec venit parca sa ma aseze nostalgic pe un portativ...multe colaterale s-au ivit din ce-a mai ramas intr-un adanc fara sfarsit...cu radcini ce nu vor vesteji nicicand... parca am si uitat poezia,...si pluteste un trecut de care mi-e un dor atat cat sa-ti spun: a fost aievea sau nici n-a trecut?! cu drag, maria | |