| = :) | Arghira [02.Aug.02 12:18] |
| Minunat:)..de cand am asteptat o astfel de proza:) | |
| + >Romeo | Andia [03.Aug.02 00:28] |
| Da, Arghira are dreptate, o poveste cu adevarat minunata. Iti merege totul bine, dupa ce o citesti. Dar nu e chiar poveste, e o parabola a unor destine diferite. E poveste pentru ca nici un personaj nu moare cu adevarat. Nu e poveste pentru ca personajele traiesc, ca mine, ca tine, frica de moarte, vise pe care le iau in deradere ("Dar tu, frate Muntenus, tu esti chiar caraghios!?Cum crezi ca vei putea zbura?"), constientizarea limitelor ("Ai dreptate, suntem totusi oameni"). In traditia populara astfel de constatari isi au rostul lor si sunt folosite pentru a face credibila fabula. Dar aici e mai mult de atat, e practic, sensul parabolei, nehotararea fiintei intre Dumnezeu si om. Eu nu am loc aici sa discut simbolurile - iadesul, oul!- sunt atatea de spus, sau cartea. Oricum iadesul e alegerea, acel liber arbitru care precedea negarea sau acceptarea dumnezeirii, oul - germinatia si inca multe altele, iar cartea - aici cu rol de instructiuni, ori ceva asemanator. In aceeasi ordine, eu as fi spus la final: alege, crede si vei fi. Pentru ca increderea contine destul de multa "dorinta" in sensul dat de tine aici, de vointa inteleapta si nu oarba. In rest, ce sa-ti spun, discursul e impresionant, as vrea din tot sufletul sa mai vii cu astfel de texte. N-am intees prin ce sistem ieseau ei din fantana, la inceput. Si cum au reusit sa imparta iadesul in doua parti egale, iadesul fiind construit in asa fel incat sa fie imposibila egalitatea segmentelor rupte. De aceea, unul din cei ce participa la ruperea iadesului ramane intotdeauna cu partea mai mare si este considerat cel puternic. | |