| + Către cetitor... :) | Florin Andor [28.Feb.07 13:25] |
| ... cântecul acesta depășește punctul critic al celor rămași în urmă și de vei căuta să-ți pierzi melancolia în țări socotite mai calde, precumpănitor, află că el știe să-ți acopere îndrăzneala cu o piele groasă de alb peste care numai copiii mai pot arunca grămezi întregi de ochi ... obișnuiesc a mă feri de inflexiunile vocilor și plânsul omului de zăpadă, poate de aceea mă închid mai mereu într-o casă cu turn legată în funii de iederă închisă la culoare ... suflul cuvintelor se petrece între limitele unei vremelnicii mângâiate cu palma, dar ai grijă că imaginația stă la pândă gata să sară în spatele celui mai îngăduitor ... îndeajuns tăiat în melodicitate, cum un vis frumos deschizând ușa către flăcările din vatră, el pare a ne cuprinde către o scânteie ce trebuie aprinsă la timp potrivit ... frumos, frumos(mă iartă de nuanțe personale de percepție) ... la bună citire/veghere :) | |
| + îi scriam cu muguri gângurind sub gheață | Maria Prochipiuc [28.Feb.07 13:43] |
| ultima zăpadă moare-ncet sub sănii - contrast între acest vers și tilul poemului de fapt este vorba nu numai de ultima sanie dar și de ultima zăpadă, eu încerc să descifrez, e aici o imagine extraordinară, tu esti un poet al construcțiilor deosebite, ești detașat complet, privești poemul dinafara lui, de fapt așa văd eu poate nu e chiar așa. poate că pământul s-a-nclinat prea tare / și s-au strâns copiii sub geam să nu-i văd – deosebit, poate măcar un dram de sentiment dacă ai lăsa printre versuri le-ai vitaliza (din nou părerea mea proprie). Oricum revii cu un sentiment în a doua strofă, pe care o consider un poem de sine stătător. Am început, zic eu, să te cunosc și în această postură a poemlor construite în jurul unor ideii( din nou s-ar putea să greșesc, referitor la construcție). Poate ar fi mult mai interesant să scapi de acei ,,și'' de la începutul versurilor E un poem al zilele noastre! | |
| = Maria, Florin | Vasile Munteanu [28.Feb.07 16:02] |
| Maria: când foamea își tocește tălpicile, cresc sălbăticiunilor picioare, iar pădurea e-un rai al rutului terestru; mulțumesc, din nou, pentru cuvinte. Florin: misterul esteticii sau estetica misterului; idee să fie (după cum observă Maria)? pândă a imaginației să fie (după cum observi tu)? sondări ale memoriei fără vârstă? câte ceva din fiecare, poate...; mulțumesc mult pentru prezența-ți generoasă în cuvinte. cu prețuire, | |