| = "tăcerea se cuibărește neînțeleasă" | silviu viorel păcală [26.Feb.07 17:34] |
| "prin dureri precise" fiecare pas va amâna rostogolirea zădărniciei. Va urma odihna sufletească sau transcedența. Ne putem întreba. | |
| = da, | Victoria Dragan [26.Feb.07 18:16] |
| "hai să zămislim în palme întoarcerea"...lăsând un drum, o potecă (ne)știută, de căutat printre hățișuri...(deși e "vremea îndepărtărilor"). Atunci când ușa rămâne întredeschisă se vede undeva și un licăr... | |
| = Evoluţie remarcabilă | Vasile Mihalache [26.Feb.07 22:53] |
| Reperez ceva schimbări în registrul liric. Poemul se deyvoltă cu o nemaipomenită uşurinţă în prima parte, debordează de romantism de bună calitate în partea a2 a, transferă apoi către cititor un câmp al credinţei"zidind în inimi catedrale", reapar vechile preocupări ale numărării urmelor trecerii noastre de făclii prin întuneric pe "tărâm de poveste prin colţuri de fiinţă",i se încheie cu speranţa care "poartă culoarea cerului". | |
| = n-au mai rămas decât amintirile atârnând | Maria Prochipiuc [27.Feb.07 00:18] |
| Silviu - tu lași urme pe care eu apoi trebuie să le descifrez, e ca un fel de încifrare a ceea ce scriu eu. Faptul că te-ai oprit și că ai ales două dintre sintagmele acestui poem care au o mare importanță pentru mine - e un lucru deosebit. Victoria -"hai să zămislim în palme întoarcerea"... ai zărit printre cuvinte tocmai esențialul și nu întâmplător am lăsat ușa întredeschisă, am fost cu gândul, că, măcar un cititor va fi curios să pătrundă în poemul meu. Se pare că lumina a fost văzută… Vasile – e o schimbare, doar dacă te referi la ultimele texte, fiindcă tablouri suprapuse sunt concentrate pe o anumită schemă nu întâmplător se suprapun, nu întâmplător sunt o romantică, și dacă ceea ce scriu mai este și bun… ai sesizat acea transferare către cititor și nu numai, sunt cumulate aici două stări… mai las frâu liber imaginației și interpretărilor ce vor mai fi ( dacă vor mai fi, dacă nu…). Mulțumesc pentru descifrarea stării poemului meu. | |
| + tablouri suprapuse | Dana Stefan [27.Feb.07 06:38] |
| linia e o marca destinala, exista probabil un rost al fiecarei abatere , care, lasa sa se desfasoare liber o portiune importanta a ductului ei. asumarea identitatii va lua atunci calea creativitatii si nicidecum a unei triviale competitii. nu exista lume fara loc, pentru ca exista o lume a spiritului invocata mereu, colectie de stari si sentimente contingente al carei valoare e data de insasi lumea noastra interioara ce sta in contrast cu lumea. tu atingi legaturile cartii rare, cusaturile tapiseriilor vechi, relieful icoanei, oglinda faramitata, asezandu-te egal intre cuvantul ta si cuvant, si ambele limite inseamna la tine invariabil: dragoste. aceasta e mijlocul de care dispui tu ca de o cartografie amanuntita liniara asupra celor nevazute. lumea vazuta asa de tine, si prin tine de noi, e lumea insasi in toata amplitudinea ei suma armonica a tuturor vazutelor si nevazutelor: numitor comun in multiplu de doi. tablouri suprapuse despre o filosofie a iubirii. Linea | |
| = Întoarcere , iubire și har divin. | N. Nicolae [27.Feb.07 11:04] |
| Aș spune, dacă-mi permiți, și despre o filozofie a întoarcerii. Pentru aceasta nu trebuie să faci nimic, doar să crezi. Există o filozofie mai profundă decât aceasta? . Întoarcerea e o taină săvîrșită prin Taine. Eu văd un tablou despre întoarcere, iubire și har divin. | |
| = iarna își aruncă năpădită de emoții ultimele straie | Maria Prochipiuc [28.Feb.07 09:51] |
| Dana - Te-ai legat frumos de acea linie, iar fiecare abatere uneori e un dat, alteori e ceva ce nu poți opri, nu depinde mereu de tine, e bine să intri în competiție, dar cu tine. Spiritualitatea ar fi starea necesară în creație și nu numai. Mulțumesc doamnă a culorilor! Și să ne regăsim în acel multiplu de doi! Mulțumesc că mai găsești resurse să te apleci asupra un poem nou, dar cu autor uitat de vreme... Nicu – cum să nu permit, e o mare bucurie când vă găsesc aici, încă vă mai găsesc, e vorba poate și de o filozofie a întoarcerii, nu cred că e suficient doar să crezi și să nu faci nimic, contează mult și acțiunea. Uite: Întoarcerea e o taină săvîrșită prin Taine, conține o întreagă filozofie… așteptăm. Ce ai văzut tu în tablourile mele e un mare adevăr. Mulțumesc! | |