| = Poezia ca maniefest al splendorii... | Romulus Campan [25.Feb.07 11:35] |
| "aici nu e nimeni să mai spună cu vântul și pietrele să cadă mereu cu rima șlefuită-n destinul cu semne" Cornel, Îmi permit cu curaj să afirm că această poezie este pentru mine, din tot ceea ce ai scris -și am citit eu- până acum apogeul. Ai reușit să îmbini splendoarea cu suferința, în creerea unui amalgam perfect, manifest al splendorii. O și finalul, o și finalul... n-am cuvinte pe măsura seriozității adâncimii din atenționare. Și mă încumet să îngân: "să cadă pietrele mereu cu rima șlefuită-n destinul cu semne" | |
| = Votez pentru această versatilitate | Constantin Codreanu [25.Feb.07 11:47] |
| Un nou episod din epopeea "șuky". Zicea bine un alt comentator la un alt text de-al tău cu același "erou" când zicea de particularitatea unor asemenea personaje în revelarea anumitor trenduri pe agonia, dacă îmi aduc eu bine aminte... Un text în care nu te prea recunosc, blueboy. Deși poezia e foarte bună, e departe de stilul tău original. Votez pentru această versatilitate pe care la puțini autori mi-a fost dat să o întâlnesc... Cu drag, Constantin | |
| = un semn | Uln Aron Alex [25.Feb.07 12:18] |
| Miezul poemului este extrem de bun, bine cladit, trecut prin esente, trairile sunt tulburatoare... "deși anotimpurile au trecut ruinele mai țin pe umeri oamenii scriind poezia cu aripi iar zborul acesta fără spațiu e la fel de ciudat precum dragostea făcută-n țărâna mută nu știu de ce fără contraste singurătatea se dărâmă mai aproape aici nu e nimeni să mai spună cu vântul și pietrele să cadă mereu cu rima șlefuită-n destinul cu semne" da, un poem profund, implinit, un Ghica venit din jurnalul gandurilor! | |
| = something about our life instinct | Ela Victoria Luca [25.Feb.07 14:01] |
| da, o poezie pe care am citit-o cu plăcere, am apreciat îndeosebi "life instinct" ce emană din ea. nu intru în detalii tehnice, doar versul "la intrarea cuvintelor în noapte" cred că ar putea fi exclus, banalizează în forma aceasta și nu aduce nimic în plus în strofă. aș renunța la "poezia cu aripi", oricum e spiritul în poezie, plus că ar suna mai simplu, mai firesc, doar poezie. rima "făcută - mută" poate fi evitată și aș renunța la acel șuky, chiar dacă mă gândesc că autorul a intenționat să-l uzeze în poezie. cred că "știrbește" un pic. ca versuri mi-au plăcut: "o armată de singurătăți crude" "zborul acesta fără spațiu e la fel de ciudat precum dragostea" "se închide singurătatea-n oameni cu focul" și textul-ruină, autorul ars de patima scriiturii, "zborul fără spațiu" al creației, atemporalul procesului creator. deși mai merită prelucrată poezia, fiind o bună compoziție, o plasez spre lectură cititorilor de duminică. Ela | |
| = Semnal | George Pașa [25.Feb.07 15:44] |
| Nu stiu, dar desi vocea poetica e aceeasi, universul poetic se apropie de acela al unui confrate, sper temporar dintre noi. Ma refer la V. Dandes Ganea. Acest fapt nu stirbeste originalitatea unui text pe care-l apreciez. Nici mie nu-mi place numele suky, vine, poate, de la "sukar" sau "sukarit"(?!) Imi plac indeosebi versurile: "nu stiu de ce fara contraste singuratatea se darama mai aproape aici nu e nimeni sa mai spuna cu vantul si pietrele sa cada". Aici sunt versurile care apropie de creatia poetului sus-numit. Felicitari! | |
| = cornel stefan ghica | Ramona Ungureanu [25.Feb.07 20:14] |
| frumoasa poezie. mi-a placut mai mult prima strofa. | |
| = ardere | Mihai Tița [25.Feb.07 20:21] |
| mama cornele ce m-as mai lua cu tine la tranta cand te vad cu expresii eminesciene: dintre ruine culeg un vers / la intrarea cuvintelor în noapte / oamenii scriind poezia cu aripi. misto ideea din final dar vezi ca are urmanov o poezie misto pe tema asta cu singuratatea arzand in tine. sa auzim de bine | |
| = re : Romulus Campan, Constantin Codreanu | cornel stefan ghica [25.Feb.07 20:41] |
| Domnule Campan, Intr-un fel este un manifest al vremurilor de glorie (daca putem spune asa). E un sentiment trait in aceste momente tulburi ale site-ului „agonia”…zile in care multi poeti uita / pleaca / dezerteaza spre un nicaieri (parca), dezmembrand un imperiu care (altadata) avea puterea de a forta limitele (mai ales ale poeziei). Pacat. Eram o haita de lupi poetici remarcabila. Frate Constantine, n-am vrut sa fie un nou episod din epopeea „suky” dar…simteam nevoia unei urme de speranta…si numai un fluture (precum suky) mai putea reprezenta acest sentiment (asa am „vazut” si „auzit” – yo – finalu’ acestei poezii). Oricum, finalul il vei re-gasi (intr-adevar) intr-o (alta) poezie apartinand „brand”-ului suky…sigur, in alt context. Stii ca-mi place sa experimentez (in nestire). E bine ca nu m-ai recunoscut, asta inseamna ca mi-am atins scopul. Ma plictisesc (repede) de aceeasi stare, in acelasi stil. Nu-mi place sa scriu o poezie pre-vizibila. Incerc sa ies…( atat cat pot si cat ma duc neuronii – 2). multam de trecere si de citire, domnilor. cu stima, blueboy. | |
| = re : Uln Aron Alex, Ela Victoria Luca | cornel stefan ghica [25.Feb.07 20:53] |
| domnule Atila, profunzimea e o stare pe care o inteleg doar atunci cand "ceva" moare, (a)ducandu-mi sufletul mai aproape de mine. cu cat sunt mai aproape inteleg ca profunzimea e insasi moartea. viata a sugrumat moartea pana a facut-o om. doamna Ela, neasteptat. nici macar n-am apucat sa-mi "pieptan" poezia. m-ati luat prin surprindere. interpretarea (si prezenta)dumneavoastra ma onoreaza. despre suky m-am (mai) pronuntat, dar o sa (ma) repet: suky este numele dat unui fluture care (in acest context) reprezinta speranta...iar finalul (acesta) este preluat dintr-o alta poezie din epopeea "suky". poezia va fi pre-lucrata (cu siguranta). am obiceiul sa editez (pe orice site in care postez) poezii scrise la prima mana...mai apoi le slefuiesc in functie (si) de raspunsurile venite din "piata"...pana la urma orice poezie este un produs care treb' testat inaintea formei finale. multam de trecere si de citire cu stima, blueboy | |
| = re : George Pasa, Ramona Ungureanu, Mihai Tita | cornel stefan ghica [25.Feb.07 21:09] |
| george, ma bucura prezenta ta in pagina mea si (mai ales) asocierea / apropierea de Val si de universul sau poetic. Val este un poet deosebit pe care-l citesc cu multa placere si intelegere. este onorant cand poti fi comparat cu un confrate care (in viziunea mea) este unul dintre cei mai valorosi membrii ai agonia (desi, in ultima vreme, se pare c-a "dezertat - si el). suky este un nume (oarecare) evreiesc. nu vine nici de la "sukar" si nici de la "sukarit" (n-am yo fata de om sukarit pe litere si viata). ramona, inc-o surpriza!...si-un alt motiv de bucurie. e o poezie scrisa din "cenusa imperiului" agonia. mihai, re-citind poezia sunt (si yo) constient (ca si cand as fi fost vreodat' mai constient sau mai putin) de anumite retusuri pe care treb' sa le fac. e un minus (cum spunea si A. Suciu) ca nu stiu sa tai din poezie. oricum, in varianta pe suport de hartie (ma repet) o sa arate si-o sa sune altfel (tinand cont, bine-nteles, si de parerile voastre). inca ceva: nu e nevoie sa te iei cu mine la tranta. sa stii ca am invatat sa ascult de vorba buna. multam de trecere si de citire, prieteni cu stima, blueboy | |
| + Nimic strident | Adrian Suciu [26.Feb.07 11:47] |
| Exista un bun simt al scriiturii in care acest text exceleaza: nimic nu e strident din pretentia de a fi intens, nimic nu este excesiv punctat din dorinta de a fi expresiv. Poate "recuzita" e putin redundanta: ma refer la "ruinele" acelea. In rest, un text curat, bine scris si lipsit de inhibitii. | |
| = Gref | Odãgescu Bogdan [26.Feb.07 13:24] |
| Dl. Suciu avea dreptate, nimci strident... insa ceva m-a facut reticent la prima aruncare a ochilor pe text... Titlul ma trimite la o piesa de Bon Jovi, primul vers e "iti mai aduci aminte", iar strofa a doua incepe cu versuri culese din ruine. As spune ca incepe putin tarait, se balaceste in forme de expresie care sunt cu siguranta ale altora... insa prinde forma pe parcurs, lucru care imi place al naibii... insa raman cu un gust sensibil amar, asa ca de la gref. O fi de bine? | |
| = poem al ruinelor... | Cătălin Al DOAMNEI [26.Feb.07 22:06] |
| iată un adevărat poem al ruinelor,felicitări! | |
| = oamenii scriind | Victoria Dragan [27.Feb.07 20:04] |
| ...dintre singuratati crude si ruine versul se aseaza icoana inainte-ne si fluturele tau de care acum aflu lasa o pulbere fina peste scrisul/iubire si iubirea/joaca... ...mai joaca-te pentru noi! | |
| = re : A. Suciu, O. Bogdan, C. Al DOAMNEI, V. Dragan | cornel stefan ghica [27.Feb.07 22:01] |
| va multumesc pentru citire si (mai ales) pentru rabdare, buna-vointa dumneavoastra vis-a-vis de aceasta poezie. va marturisesc ca am avut numa' surprize (deocamdata placute) cu acest text; nici prin gand nu-mi trecea ca ar putea "prinde", pe agonia, acest poem, scris (repet) din "cenusa imperiului". imi cer scuze pentru faptul ca n-am putut sa va raspund nominal. cu stima, blueboy | |
| = hei șuky! | Sandulescu Madalin [28.Feb.07 10:38] |
| iata-ma venit si eu intr-un tarziu, jucand(u-ma) printre versurile tale... intr-adevar blueboy... ai reusit sa impresionezi... desi nici pana acum nu m-am indoit de lucrul acesta... poezia exceleaza (dupa umila mea parere) prin ultima strofa: "mai ții minte (?) se închide cercul, șuky se închide singurătatea-n oameni cu focul" ai gasit o modalitate frumoasa de a incheia... e aproape perfect! ;-) cu stima A.M! | |
| = re : Madalin Sandulescu | cornel stefan ghica [01.Mar.07 13:31] |
| ultima strofa am "imprumutat-o" din "zborul lui șuky printr-un sunet". se pare ca aici (in "Blaze of Glory") si-a gasit un "loc mai bun". este o poezie care cuprinde o intreaga "dedicatiune" (din pacate nesesizata). poate d-aia pare "altceva" din punct de vedere stilistic, fiind mai clara in mesaj prin imagine. multam de trecere, de citire si de sustinere, prietene cu stima, blueboy | |