| + Căutând armonia esențelor | Maria Prochipiuc [19.Feb.07 15:42] |
| Am făcut o sinteză a celor trei părți ( dar voi posta la fiecare separat), tot ce voi concluziona, vor fi părerile mele legate de ce ai scris tu. Această parte a eseului m-a dezarmat într-un fel, ai ales calea sinuciderii? La ce se referă: Ca să termini cu lumea asta decadentă, în care iubirea este vâscoasă și dulceagă, îți trebuie într-adevăr curajul de a trece în neființă, de a nu mai ființa în durere sau bucurie și o credință în Dumnezeu, de a crede într-o formă sau alta de a exista după moarte. Dar revii, era doar o stare pe care o subliniai, această parte e plină doar de urâțenia lumii și a ființei umane care se degradează. Iubirea în această parte a eseului e privită prin toate prismele: iubirea imorală, iubirea desfrânată, vânzarea cărnii pentru sexualitate, este foarte departe de a se considera iubire, simt că făcând asemenea asociații distrugi acest cuuvânt, il dezbraci de toată puritatea și îl arunci în mâna celor care nu cred în așa ceva și mai devreme sau mai târziu îl vor ucide. Mulți se ghidează pe faptul, că trebuie să-i dai cărnii ce îi aparține, sexul în anumite medii este considerat divin. Este propagat acest lucru, cum poate fi considerat divin sexul, când se materializează în grup, unde este acea unire? Eu cred că partea aceasta, putea să fie baza unui alt eseu specializat pe moralitatea femeii, dar si a barbatului, fiindcă știm foarte bine că sunt și bărbați care se prostituează, deci să-mi fie iertat, la fel pot fi catalogați și dumnealor, nu? Eu privesc realitatea în față așa cum cred că ai făcut și tu, dar te-ai axat doar pe partea feminină a lucrurilor. Si da: Iubirea, în diferitele ei ipostaze, este o continuă căutare a eului nostru în celălalt, un pact între rațiune și inimă, căci “inima are rațiunile ei, pe care rațiunea nu le cunoaște Adun aici frumusețea cuvântul așezat în cele trei părți ale eseului, e interesant și merită evidențiat mai ales pentru faptul că tot ce este scris aici nu e luat de prin alte surse, ci cred că autorul își folosește propria cunoaștere asupra lumii și a ființei umane, și sunt păreri proprii. O stea pentru cele trei părți! (de vor mai fi, vom mai vedea). | |
| = parere | enache ionut laurentiu [19.Feb.07 17:00] |
| "inima are rațiunile ei, pe care rațiunea nu le cunoaște" la modul p implica q daca p - q. ceea ce este o eroare groslana de logica si argumentare. | |
| = . | katya kelaro [19.Feb.07 20:36] |
| ratiunea inimii e diferita de ratiunea ratiunii... asta vrea sa spuna "inima are rațiunile ei, pe care rațiunea nu le cunoaște" | |
| = Raspunsuri | razvan rachieriu [10.Dec.18 14:27] |
| MARIA PROCHIPIUC Prin acest comentariu pertinent și detailiat mi-ai oferit cel mai frumos dar spiritual pe acest an.Steluța acordată este mai importantă pentru mine, decât orice cadou material, înseamnă că efortul spiritului concretizat în texte este uneori apreciat de persoane inițiate în literatură. Sunt impresionat și recunoscător ! IONUȚ Katya a explicat foarte bine ce a încercat să exprime maxima (care de altfel nu-mi aparține). KATYA Ai interpretat corect acel aforism. În iubire uneori ascultăm de rațiunea inimii, alteori de rațiunea rațiunii, însă eu cred că cel mai bine ar fi să le consultăm în același timp pe amândouă. Vizita ta pe pagina personală de creație mi-a produs plăcere ; oricând cuvântul creat de rațiunea ta este apreciat de mine. | |