| = parere | enache ionut laurentiu [13.Feb.07 13:00] |
| mi-a placut "infinitul se face mic", in rest cred ca te-ai avantat prea mult in stilistica si ai sarit peste ceea ce vrei sa transmiti, sau ai facut`o atat de discret si subtil incat nu mi-am dat eu seama | |
| = de ascultat | Daniela Șontică [13.Feb.07 13:07] |
| ma bucur ca ti-a placut fie si numai un vers. In rest, e posibil orice. | |
| = după aceea jazz | silviu viorel păcală [13.Feb.07 21:16] |
| Oscilezi între nostalgia transcedentă și melanholia intelectuală. Cu stimă. | |
| = Silviu | Daniela Șontică [14.Feb.07 13:26] |
| A oscila omeneste este. Multumesc de trecere. | |
| = Zarra | cornel stefan ghica [14.Feb.07 14:15] |
| o muzica amestecandu-se-n noi, desfacandu-ne pana la ultimul sunet precum niste strigate caznad "una lângă alta / colorând fresca". finalul ne (re)gaseste intr-un context linistitor."după aceea jazz, / ne punem căștile". e o senzatie care poate inlocui un sentiment. fain cu stima, blueboy | |
| = Blueboy | Daniela Șontică [14.Feb.07 15:26] |
| Multumesc Cornel pentru ca ai simtit muzica. Te mai astept pe aici. | |
| = posibil fiu | Oana Rovența-Micu [14.Feb.07 15:31] |
| amintire si cuvant care devine embrion...viitorul neinceput. | |
| = Oana | Daniela Șontică [14.Feb.07 16:44] |
| Mi-a placut cum m-ai receptat. Multumesc. | |
| = musique | Traian Rotărescu [22.Feb.07 15:14] |
| Daniela, nu înțeleg de ce nu ai pus punct sau (;) după primul vers. Oricare i-ar fi continuarea, acestă constatare își păstrează categoric aspectul declarativ ceea ce, fie și în abesența puctului delimitator determină o altă posibilă construcție, de exemplu "mâinele din inima prezentului nu există". Purtat de valul inspirației de moment aș putea continua plagiatul :) -"se smulge lama unui ieri feliindu-ne trupurile vertical"..dar aș devia de la comentariu... După cum ai vazut la precedentele cenacluri orice "amuletă" consacrată de clasici este privită cu suspiciune atârnată de gâtul poeziilor de azi (se-nțelege, un "azi" relativ"). Conexiunea dintre vertical și Nichita nu aduce nimic nou în cazul de față. Apoi nu încheiturile colorează fresca ci sângele care țâșneste din ele în urma tranșării; iar această imagine de abator nu se împacă nicidecum cum titlul diafan, cu imaterialul muzicii. Următoarea imagine, scindează oportun interesul, prin ambiguitate: "În transparența muritoare posibilul fiu respiră discreție de om nesfârșit, substantivizarea "fiului" putând fi totodată încifrarea verbului "a fi". Deși este preluat din franțuzescul échographe, în română H-ul a căzut rezultând "ecograful" Odată cu noua viața pe cale să se nască infinitul ia o altă formă, nu se face mai mic, în fond infinitatea vieții ramâne neschimbată. Acel plural-"ne"- nu are acoperire deși muzica ascultată de mamă este percepută și de făt, ajungând la el prin intermediul caștilor materne; cât timp rămâne nenăscut el nu și le poate pune (înca). Hmm uite cum, involuntar, rezulă o posibilă definiție a jazzului, provenită din transformarile infinitului: jazzul este infinitul mic. | |
| = cat despre jazz, tu stii cel mai bine, specialistule! | Daniela Șontică [23.Feb.07 15:36] |
| De acord, in general, cu ce spui. Se cere un punct dupa primul vers, dar in ceea ce priveste colorarea frescei, asa vreau sa fie; nu muzica diafana ma defineste, ci una in forta; si imi plac ambiguitatile. | |
| = Un fir răsucit | Gelu Bogdan Marin [23.Feb.07 16:07] |
| într-o țesătură hermeneutică.Fantasticul ce crește din banal. Putem vorbi de aspectul misterios al unor lucruri evidente. Cît despre jazz... doar ca decor muzical. | |
| = desigur, | Daniela Șontică [23.Feb.07 16:20] |
| muzica nu este numai ce se aude. ideal ar fi, dupa mine, sa reusesc muzica din poezie. Multumesc pentru atentie. | |