| = "nothing else mater" | Ela Victoria Luca [13.Feb.07 01:54] |
| scrâșnești când citești o astfel de portretizare, o dublă condiționare, un echilibru impus, deși se se spune că nu există echilibru perfect. și tu cumva reușești să redai senzația de încarcerare în propria cerebralitate, între carne și iron, imposibila alegere. izbitoare imaginea din strofa 3, efectul vizual e dur. de fapt cam totul aici mizează pe asta. nu e greu - în sens de plumb - dar te face să îți arunci toate obiectele de metal din jur (poetice sau nu), cel puțin pentru o zi. în timp ce citeam, mă gândeam că oricum nimic nu mai contează dacă suntem atât de închiși în noi înșine. și senzația care mi-a lăsat-o este de sparge: spaima, amintirile desfășurate aici, a trânti armele, a strivi carnea. so, metallica is good enough. Ela | |
| = ... | enache ionut laurentiu [13.Feb.07 13:10] |
| dane tare mi-e frica de imaginatia ta, poate o sa stopezi si cresterea ta poetica ma refer la acest text-drug. | |
| = camasa de fortă a caracterului | katya kelaro [13.Feb.07 13:27] |
| e un text superb, in care ma regasesc prin duritatea instructiei si, mai ales, a autoinstructiei. e un poem care apartine unei anumite categorii de intelectuali, unui anumit mod de a-ti croi destinul si caracterul, restrangerii libertinajului in favoarea libertatii. | |
| = titan(ia) | Sandulescu Madalin [13.Feb.07 17:06] |
| un text dur... titan(ic)... as putea spune... un text in care ai reusitsa inchizi existenta omului intr-o "teava de pistol mitraliera.... rece si nesfarsita" totul este prea (ne)echilibrat... prea putin construit geometric... prea putin tinut sub "drug" ai mare dreptate Dane! fain! Cu stima A.M! | |
| = "am plâns pentru ultima oară" | Adina Batîr [13.Feb.07 22:56] |
| prima strofă funcționează ca poem unitar. cred că este și cea mai puternică, spune cel mai mult, fără să devină explicativă. apoi, trecem prin tot felul de vieți-morți, spulberări-rămășițe. întrebarea este cine ne adună. | |
| = so I dub thee unforgiven! | dan mihuț [13.Feb.07 23:37] |
| ela, o privire asupra mecanismului nu strică. zonele unde se concentrează o formă de sensibilitate și dezechilibrul provocat, de aici se pleacă în orice itinerar. mai ales când primează contradictoriul. poate nu contează că suntem închiși în noi! poate. avem de ales? ei, dar aici e despre "the unforgiven"! ionuț, frică?! îți împrumut o camașă de forță care mi-a rămas cam mică! hahaha! katya, autoinstrucție, desigur. în, vorba lui bradbury, "the twilight zone". mă bucur că ți-a plăcut. adina, fiecare cu magnetizările sale, deși nu e chiar adunare, dar funcționează. altfel se ajunge la retopire. mulțumesc pentru cetire și semne! | |
| + plasa de buzau | felix nicolau [13.Feb.07 23:57] |
| asta chiar mi-a placut. e puternic,masiv, stie ce vrea sa zica,ba chiar are si formulari frumoase. parca ar fi mers sa fie si mai deschisa,insa da bine impletirea de metal si carne. eu zic sa mai dai din tine jurnal poetic ca asta | |
| = să fie plasa mea! | dan mihuț [14.Feb.07 00:03] |
| felix, dacă ți-a plăcut ție, e bine. e chiar bine, doar știi că am atâta încredere în gusturile tale. merci, merci! | |