| + clasic versus... | Adela Setti [12.Feb.07 16:28] |
| în primul rând, apreciez măiestria cu care reușești, și nu numai aici, să supui fondul - formei fixe, fără ca ideea transmisă să aibă de suferit de pe urma tehnicii. textul este curat și semnificația curge de la început până la sfârșit egală cu sine. aș putea încadra textul la arte poetice, dar mă abțin. este, întreg, un sfat de foarte mult bun simț, sfat de magister, oferit epigonilor (care eludează cezura, sparg ritmul și pierd ideea de dragul cuvintelor mari și goale, care nu mai sună nici măcar din coadă). un text clasic și plin de înțelepciune. însteluțez. Adela | |
| = Adela | Adrian Munteanu [12.Feb.07 16:37] |
| Lucru delicat și frumos rostit despre tehnică. Tocmai pentru că nu e ușor, pentru mine este pasionant. Cât despre arta poetică, este un crez cu care am pornit la drum. Acela că poezia, ca și oricare altă formă de artă, trebuie să aibă un fundament, o bază solidă, înainte ca "împricinatul " să se aventureze în experimente și în încercări de a-și ascunde deficiențele prin libertăți prozodice. Nu vreau însă să dau lecții nimănui. Poate unii vor înțelege. Alții pot să o ia ca un simplu exercițiu. Mulțumesc pentru corecta receptare. | |
| = în locul meu... | Romulus Campan [12.Feb.07 16:39] |
| Dragă Adrian, Nici nu știi cât mă bucur de poezia-ți. Mi-ai scris toate gândurile, cuvintele, durerile legate de fanfaronada piedestalizată uneori pe post de poezie. Așa-i mon cher, versusl alb își primește valoarea de la trecerea poetului prin școala aspră, tăioasă, nemiloasă dar glorioasă a rimei. Picasso n-a început cu ceea ce a sfârșit. Numai cel care a înțeles și învățat forma poate să-și permită redefinirea, extinderea, chiar demontarea ei. Dar vai, ce puțini ar rămâne așa, pe Agonia inclusiv! Cu respect și drag, citindu-te. | |
| = Romulus | Adrian Munteanu [12.Feb.07 20:49] |
| Mă bucur de această întâlnire, ușor tardivă, pe traseele unor credințe comune. Spun ușor tardivă, pentru că, după 553 de sonete postate pe acest site, am obosit să tot constat că suntem puțini și, prin urmare, având senzația că rostesc cuvinte în gol, mă pregătesc de retragere. Retragere de pe site, dar nu din activitatea literară. Voi continua să scot câte un volum în fiecare an. Iar posibilități de întâlnire găsim, dacă vrem, prin intermediul Internetului. Cu prietenie | |
| = nici nu știu.. | Romulus Campan [12.Feb.07 22:16] |
| ce să-ți scriu, bătrâne prieten de rimă, de-abia găsit și deja pe ducă. Nu te-am citit până acum pentru că primul volum de sonete care mi-a căzut în mână, a fost o miniediție facsimilă a sonetelor lui Shakespeare, după care am crezut că nimeni, never nu va mai ști scrie sonete. Când am "venit" în 2005 pe Agonia, am venit ca să-mi caut "nordul" poetic, pe care l-am lăsat în Maramureșul meu și-al lui Nichita, nu ca membru de cenaclu (unde eram eu pe lângă, Olos, Iuga, Bogdan, Ghenceanu) ci doar adulmecându-le umbra. Azi mă găsesc debusolat, agasat de "poezii mișto", scrise între "două beroase" la care "se percutează" pe când la rimele mele, nu... Ce să fac, dacă m-au crescut Epica Magna și Rezervația de zimbri. Sunt puțin gelos pe palmaresul tău, munca și pasiunea ta de-o viață, te văd cărunt cu barba câlție, bard visând să fie-nmormântat în lăuta lui. Sunt gelos puțin pe determinarea ta de-a scoate căte-un volum de sonete de an, mă bucur că cel puțin tu vei putea s-o faci, visând că-n fiecare literă "r" și "c" m-ai tipărit și pe mine, sperând că undeva cândva și eu... Eu mai rămân, având un cititor fidel, ecranul computerului. Domnul cu tine, te citesc până mai ești de-ajuns. | |
| = Romulus | Adrian Munteanu [12.Feb.07 22:40] |
| Se pare că avem destine comune. Foarte bine că ai tăria de a continua. Ce pot să-ți sugerez este să rămâi tu însuți, să nu te atingă "puțoismele" din jur. Pe la vârsta unora dintre cei de pe aici, poate făceam și noi la fel, bravam ori de câte ori trebuia sau nu. Își caută fiecare un loc sub soare. Îi suspectez pe cei care își trâmbițează victoriile în tot felul de forme revolute, că nu-și vor găsi drumul propriu nicodată. Prea seamănă între ei. Dacă vrei să mai vorbim, ai un email : [email protected] Succes în toate ! | |
| = Refugiu al impotentei gandirii | razvan rachieriu [13.Feb.07 14:02] |
| Este o poezie care pledează convingător în favoarea rimei, muzicalității și lirismului versurilor.Poemul banal, enunțiativ, fără rimă și fără tâlc este ca o “sinecură” prestată de novici, neinițiați și netalentați și aduce cu un refugiu al impotenței gândirii în spațiile aride și sterile ale cuvintelor. | |
| = Razvan | Adrian Munteanu [13.Feb.07 21:46] |
| Sunt vorbe frumoase și rare, chiar neașteptat de exacte și profunde. Am avut într-o vreme credința că sunt mulți aceia care gândesc astfel, sunt destui cei care asociază noțiunea de poezie aceleia de armonie. Cu timpul, ajung la concluzia că numărul lor se subțiază, iar explicația refugiului impotenței gândirii și netalentului îmi pare cea mai plauzibilă. Este o stare pe care o suport tot mai greu în jurul meu și care mă și determină să-mi închei conturile pe site-urile literare. Să ne auzim totuși cu bine și cu speranțe. | |