| + * | Dana Banu [10.Feb.07 19:26] |
| evident a trecut ceva timp de când nu am mai citit un text în care să apară acel "și ce mult te-am iubit" fără să îmi vină să beau repede un pahar mare cu apă, poezia ta are coloană vertebrală și mai are o anume limpezime, o anume culoare a ei de câmp cu maci, mult mi-a plăcut, o poezie scrisă dintr-o inspirație-respirație, are zvâc și pulsează ardent, o poezie ce se oferă citirii cu patimă, am trecut pe aici și am să mai trec, da, este aici o anume feminitate a cuvântului de zile mari, părere mea salut | |
| = pulbere fina | Ioan-Mircea Popovici [10.Feb.07 20:10] |
| O scrisoare superba de dragoste. Cu mijloacele minimaliste: "dragul meu drag pe un abac de zgomote o lipsă o alta o tăcere ce mult te-am iubit" In jurul scrisorii, decupaje din peisajul amintirii: "e dimineață în lanul cu maci * lipsesc din acest peisaj". Bucatile sunt "invariante la rearanjari". Oricum s-ar citi, aceeasi concluzie: ce mult,... ce mult te-am iubit. In toate cioburile acestei iubiri, acelasi intreg facut pulbere fina... | |
| = campului cu maci | Sandulescu Madalin [10.Feb.07 22:46] |
| " un ce mult te-am iubit" spus(scris) altfel.... plin de culoare... plin de diverse culori pe care trebuie sa le pui cap la cap... interesant... dar poate la un moment dat (poate) prea lunga poema ta... oricum pun la suflet prima strofa... e faina! cu drag A.M | |
| = bun asa | Andu Moldovean [11.Feb.07 00:21] |
| Ioana Barac romantica de te napadesc toti dracii si iti rod buricele degetelor de la picioare (toes?) Andu | |
| + si | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| eu am ramas surprins. si mie-mi place cand raman surprins si am apucaturi, in genul asteia :) nu mi s-a parut nimic schilodit sau patetic, dimpotriva, textul e etalat cu originalitate. de aici "călcâiul lasă dâră neîntreruptă pe mijloc" pana la "acasa" am avut genul de vizualizare continua, fara fracturi fara balast. plus de asta ideea de "lipsesc" care da un aer de ars poetica se imbina super bine cu nostalgia dar si descriptivul din final. textul din mijloc imi aduce aminte de baby iti dedic un claxon de cartarescu, asta prin stil si prin senzatia de aglomerare pe care o dai la inceput "mi stăruie în plex îmi scarmănă măruntaiele îmi închide traseele neuronale" finalul eu cred ca l-ai ales foarte bine. pentru ca intr-un fel sau altul pare ca te zbati intr-un fel de "consum" cotidian pe care l-ai descris. | |
| = dana, ioan-mircea, madalin, andu, claudiu | Ioana Barac Grigore [11.Feb.07 14:26] |
| va multumesc ca ati trecut pe aici. e bine cu voi. dana si claudiu, va multumesc in mod special pentru recomandare. | |
| = ce verzi ochii tai | mircea lacatus [12.Feb.07 10:39] |
| ioana ! | |
| = mircea | Ioana Barac Grigore [13.Feb.07 12:12] |
| am mancat multe urzici. de poem ce spui? | |
| = de sarbatoare | Anni- Lorei Mainka [22.Apr.11 02:12] |
| un poem cu lumini si raze ajunse pina aici in lanul in care nu mai e aproape nimeni | |
| + goldies | Leonard Ancuta [22.Apr.11 14:16] |
| n-\am citit acest text la vremea lui, ce bine ca am facut-o acum. e un exemplu prea bun de poezie ca sa nu mai atrag cat de putin, atentia asupra lui. am remarcat impactul, forta cu care te loveste acest poem, am vazut inautrul lui sentimente autentice, traite, urlate sau soptite, am vazut curaj si jocul cu cliseele, am vazut o mare grija in alegerea imaginilor si in plus multa inspiratie. asa cum spuneam e un exemplu pentru multi despre cum se scrie fara a se cadea in patetic, fara lesinaturile specifice, fara smiorcaielile aproapte omniprezente. | |
| = Anni, Leonard | Ioana Barac Grigore [23.Apr.11 00:17] |
| au trecut ceva ani de atunci... ma bucur ca inca sunt citite poemele mele mai vechi. am dat si eu o raita printre ele. uneori, ma intorc acasa si rareori este asa cum am lasat inainte sa plec. | |