Comentariile membrilor:

=  despre livresc	enache ionut laurentiu [10.Feb.07 13:50]
poezia asta isi face harakiri
=  ..	dorin cozan [10.Feb.07 14:12]
e mai degraba un turism poetic, o autoreferentialitate recuperatoare, cu limbaje de margine, ptr a regasi, ironic, numai pct de pornire si drumul in sine. insusi. e si o rumegare poetica/pneumatica a tradarii sinelui. si o pășune plina de cranii in oglinda rasucita, adica o intrebare rasturnata acolo/ aici
+ etc.	dorin cozan [10.Feb.07 14:15]
unde lumina lumină lumină
=  ab initio	holobaca gheorghe [10.Feb.07 18:13]
e mai degrabă un experiment pentru a forța popularitatea, o fantă spre cititorul mediu. formula nu trebuie exclusă ab initio.
=  raspunsuri	carmen mihaela visalon [11.Feb.07 00:16]
Enake, Tu ai intotdeauna dreptate. Dorin, ? Nu stiam ca te numeri printre cititorii mei. Cat despre truism, da. Viata -adica reincarnarea este o banalitate. Te uiti in urma si vezi o pajiste plina de craniile papusilor pe care le-ai umplut cu pneuma ta de-a lungul vietilor fara sfarsit. De ce oare? Pentru ca ai incercat sa cuceresti lumea? Asemenea nebunului care a sfarsit pe o insula. PS: Daca este pe bune, multumesc:) George, Experiment, da. Ceea ce nu este experiment nu ma intereseaza. O sa ma gandesc daca ai avut sau nu drepate. Multumesc.
=  La Multi Ani, Carmen	Ioana Barac Grigore [14.Feb.07 12:35]
...inspiratie si liniste sufleteasca. sa ai un an bun si plin de realizari! daca anul asta faci descoperiri notabile in ceea ce priveste fericirea, sa ma anunti. :) yours, cu prietenie
=  din ciclul ape tulburate	Traian Rotărescu [14.Feb.07 17:54]
Nu exista "a cucerii"- doar a cuceri De curiozitate, toti cuceritorii lumii au devenit umbre rumegatoare?
=  Traian, Traian, ce e val ca valul trece:)	carmen mihaela visalon [14.Feb.07 19:12]
Traian, Multumesc. Voi corecta pentru ca ai perfecta dreptate. Nu exista "a cucerii", "a fii", "a stii" ci doar a cuceri, a sti, a fi. Nu stiu unde mi-a fost capul, cand am redactat acest text, in orice caz nu la forma corecta a infinitivului. Stii? Se spune ca Alexandru cel Mare a cerut sa fie ingropat in pamant si pe stela sa-i fie scris: "Eu, Alexandru Macedon, cuceritorul lumii plec din viata acesta fara sa iau numic." Se mai spune ca sufletul, dupa ce se desprinde de invelisul de carne, se "hraneste" cu faptele sale. Iti dai seama cate fire de lacrimi, trebuie rumegate de un mare strateg care a castigat nenumarate batalii?
=  Ioana, trebuia sa stii asta despre mine:)	carmen mihaela visalon [14.Feb.07 19:18]
Multumesc.Cand voi cuceri fericirea am sa vin sa-ti impartasesc secretul, desi citindu-ti ultima poezie ma gandesc ca tu esti pasibila sa gasesti, fericirea mai repede decat mine. Se zice ca Rugaciunea are "capacitatea" de a restabili starea paradisiaca:)
=  dau un rege corupt pentru un pion cinstit	mircea lacatus [14.Feb.07 23:14]
un soldat a ajuns pana la capatul campului la intoarcere si-a gasit regele mort armata l-a ales pe el rege pentru ca nimeni nu a ajuns pana la capat si de acolo sa se intoarca am vrut s#-ti las semn pe cealalta poezie ca aici au trecut colindatorii esti bine? emir
=  dacă	Marian Alberto Popescu [15.Feb.07 00:13]
ați vrut să vă iasă o poezie cu autoironie inclusă v-a reușit. rămân cu versurile astea: "nesfârșita câmpie acoperită de cranii pe care paște umbra alexandrină a lui bonaparte" ... undeva într-un univers paralel Alexandru cel Mare și Napoleon s-au înfruntat demult, dovada fiind și imensa câmpie plină de cranii deja albite de timp. un gând bun și un semn că mi-a plăcut poezia asta războinico-ironică.
=  Mircea, Marian	carmen mihaela visalon [15.Feb.07 20:44]
Mircea, Daca ai vrut sa lasi un semn de pace, atunci, sunt bine. Daca ai vrut sa te alegi cu niscai colaci, nuci si mere, afla ca mai este pana la Craciun. Acum vine Pastele, si de nu ma insel este perioda udatului? Stii obiceiul, baietii umbla din casa in cas si le stropesc pe femei cu parfum. Ele ii invita la o palinca. Daca ai vrut sa lasi un semn de razboi, atunci voi aduna raurile si ramurile care au ramas pe pajistea cu umbre. Marian, Da. Am vrut sa scriu o poezie despre mine. Nu neaparat ironica. Mai curand trista. Ce este mai trist decat sa scoti din scrinul cu amintiri, un personaj sinucis, sa-l umfli ca pe o saltea pneumatica, si sa te asezi pe el, plutind asa in deriva pe albastrele ape a fi sau a nu fi?
=  memoria particulei elementare	nastia muresan [12.Mar.13 18:55]
Carmen, Iarta-ma, n-am sa vin la inmormantarea ta. Nu stiu..oare ti-ai fi dorit sa fiu acolo..? La telefon nu mi-ai spus. Nu inteleg moartea, Carmen. Cand li se intampla strainilor, pot s-o accept, cu groaza si strangere de inima. Dar tot n-o inteleg. Cand se intampla foarte aproape de noi, ramanem insemnati....a trecut moartea pe aici si noi nu mai suntem la fel. Stiu, pana ieri erai vie si azi nu mai esti si ai vrea sa facem diferenta, precisa cum te stiu. N-ar fi imposibil, ma urc in microbuz si ajung maine la pranz. Dar n-as fi eu, acolo, linga sicriul tau si n-ai fi tu papusa aceea rece si nemiscata, mult mai slaba decit te stiam...in ultimele poze facute la coafor pe care mi le-ai trimis erai piele si os si m-am speriat putin, dar, se vede ca nu destul, daca am tacut. erai altfel in seara cand ne-am intalnit pe trotuarul de "la drept",te asteptam si ma temeam ca din taxi va cobori o scorpie de femeie..te certai si te "bateai" cu multa lume pe site, fara sa urasti pe cineva dar de dragul luptei. ma temeam ca am sa incremenesc de frica ta si n-am sa fiu in stare sa scot un cuvant. Ai coborat si nu te vedeam bine din cauza ghiveciului cu flori, imens, pe care-l duceai in brate...era atat de greu cand l-am luat din mainile tale...apoi te-am vazut si am spus in gand cea mai sincera multumire adresata lui Dumnezeu....erai un copil.