| = gardul e mai mic | florin caragiu [09.Feb.07 20:09] |
| se desprinde contrastul între oboseala devenită a doua natură cu timpul tăiat felii și înflorirea fără de grijă a liliacului așezată lângă crearea de spațiu prin plecare. Locul lăsat proiectează imaginea creșterii: "gardul e mai mic decât în trecut" dincolo de oboseală ca interval al grijii... | |
| = enigmatici și cuminți... | Romulus Campan [09.Feb.07 20:21] |
| Bună Anni, Superbă poezie de drag, de dorul de părinți, de cutremurul zilei de după. "în scârțâitul domol vă aud pașii cu care plecați unul câte unul ca să îmi lăsati locul între liliacul cel mare și cel mic" Sublim, frumos, te citesc. Revin. | |
| = autobuzul 7 | felix nicolau [09.Feb.07 20:27] |
| aferim pt rapiditatea curgerii ideatice, registrul bogat al emotiilor, durerea masluita in nostalgie peisagistica. un jurnal care bate spre memorii | |
| = Am luat un bilet | Ioana Geacăr [09.Feb.07 20:30] |
| din nou. Îmi place decorul de viață mustind de sevă. Spusa ți-e senină, deși personajele dragi sunt doar în inimă și pe bilete de autobuz acum. Poezia ta e sinceritate, de aceea textul curge firesc, așa cum timpul ne deapănă viețile. Bună dimineața! | |
| = te-am tradus... | Romulus Campan [10.Dec.18 14:27] |
| Ți-am tradus poemul în maghiară pentru soția me care nu ne cunoaște limba; i-a plăcut mult de tot. Te mai citim. | |
| = d-ale autobuzului re Romulus Campan | Anni- Lorei Mainka [09.Feb.07 21:29] |
| evident ca ma bucur ca ma citesti, mai ales ca in virtualul in care s-a pravalit lumea nici tu carari nici numere de telefon... | |
| = cel puțin așa văd eu lucrurile | Marian Alberto Popescu [10.Feb.07 08:23] |
| "el înflorește fără nici o grijă din primăvară până în toamnă"... uite Anni atunci când am citit poezia ta știi ce mi-a venit prima dată în minte???... "Ghiaur! zice tătarul cu inima haină. Ce simte firul ierbii când coasa i-e vecină? Ea pleacă capu-n pace răspunde căpitanu Căci știe că o să renască mai fragedă la anu!" e un ciclu, moartea e un fenomen natural obișnuit, durerile și amintirile își pierd asperitatea odată cu trecerea anilor. uitarea se așterne peste tot și toate. | |
| = re Felix N.- durere masluita | Anni- Lorei Mainka [09.Feb.07 23:11] |
| stiindu-te alegator de notiuni...nimic nu se masluieste...si in nici un caz durerea, iar aici nici de durere nu era vorba, ci de o mica excursie, asa cum poti sa o faci la final de timp | |
| = re Marian Popescu | Anni- Lorei Mainka [12.Feb.07 15:20] |
| eh stii ca mi-ai adus ceva optimism cu asociatia rindurilor mele cu Ghiaurii din copilarie.... Moartea este un fenomen natural, evident, ai dreptate, dar in societatea moderna, globalizata, moartea este ca tot ce exista ...o marfa, are pret, are programari....omul a cam luat-o pe carari ciudate, si asta e tema ce ma preocupa | |
| = re florin caragiu | Anni- Lorei Mainka [12.Feb.07 15:22] |
| iti multumesc ptr cuvintele de mai sus, sper sa ma ajuti cindva la o editare "normala" a acestor trairi "adunate de prin autobuze"..multam pe curind | |
| = re Ioana Geacar | Anni- Lorei Mainka [12.Feb.07 18:44] |
| intr-un fel spre memorii in ce sa bata aceste poezele...cum zice felix, iar draga Ioana da , ai interceptat ce incercam sa spun in cuvintele celui care a devenit spectator | |