| = stefan | Mihai Tița [08.Feb.07 00:57] |
| parcă_cunosc? hai ma stefane. parcă_cunosc? lol si numai va rog, terminati-va cu teoretizarile, cu livrescul, sunt lucruri moarte. nu crezi? | |
| = mihai | ștefan ciobanu [08.Feb.07 01:00] |
| ok recunosc, mi-a scăpat.oricum data viitoare o să scriu o poezie cu organe. să îți intre bine în cap:) seară bună | |
| = Centrul iubirii indestructibil | razvan rachieriu [08.Feb.07 12:55] |
| “Om înseamnă să îți ratezi menirea” – iată o maximă originală ce depreciază omul și anulează sensul vieții; însă în următoarele versuri ai deschis o portiță pentru salvarea omului prin iubire, ale cărei efecte pozitive creează un “centru” indestructibil în care încap doar îndrăgostiții. | |
| = razvan | ștefan ciobanu [08.Feb.07 13:11] |
| este exact pe dos.:) nu depreciez omul, nu am cum.o face el singur.omul nu poate sa fie salvat prin iubire.dar el salveaza iubirea prin metodele lui.atat multumesc de trecere | |
| = :) | Miriam Cristina Constantin [17.Feb.07 14:45] |
| Ma bucura faptul ca poezia aceasta m-a facut sa revin pe agonia cu un comentariu..:) Mie mi se pare ca textul asta are o modestie poetica ce face sa se schimbe toate coordonatele dragostei lirice. Adica nu se teme sa restranga sfera publicului numai la "ea", cea care e indemnata sa rescrie poezia sau...povestea... Recunosc ca mi se pare destul de bulversant "și nu te gândești numai la noi/durerea întregii omeniri îți dă centru în fața mea", pentru ca ea nu se rezuma la a fi numai o jumatate cosmica imperfecta, ci intregeste sensul lumii cu preocuparea ei pentru contextul in care se dezvaluie cuplul. Vad si un joc foarte captivant care m-a lasat cu intrebarea "e cuplul salvarea sau lumea e salvarea cuplului?" Mi-a placut foarte mult poezia si modul in care, fara teama esecului de marketing, a ramas un text amprentat de empiric, fara sa se rezume la organe prefacute peste noapte din banalitati ale unei existente nepoetice in figuri de stil :) Iti multumesc si iti urez multe scrieri asa... | |