| = stare | Maria Gheorghe [07.Feb.07 03:02] |
| tu si geamanul tau orb in cautarea unui limbaj comun care sa va ajute...tu sa vezi in el,...el sa lumineze-n tine... nu ma pricep la comentarii, pot doar sa tac o stare... | |
| = Maria | Ela Victoria Luca [07.Feb.07 10:14] |
| Ai perceput foarte fin starea din poezie, cât și imposibila comunicare uneori între "tu și geamănul orb". Mulțumesc. | |
| = vedere cu orb | Daniela Șontică [07.Feb.07 13:08] |
| In acest poem esti mai abstracta ca niciodata, Ela. A fi orb la ceea ce nu te reprezinta este o solutie valabila pana te privesti in oglinda adevarului, se pare. Excelenta acea imagine de intoarcere din final, mi-a creat iluzia desprinderii de eu pe care il poti "vedea" abia dupa ce ai practicat orbirea. | |
| = .....less | Catalina Cadinoiu [07.Feb.07 16:00] |
| Nu stiu ce sa comentez....desi as vrea sa comentez ceva, să spun "Imi place pentru că". Poezia ta e... "poezie". Te salut, | |
| + Dublul abstract | Andu Moldovean [07.Feb.07 17:00] |
| Iertata sa-mi fie interventia, dar eu nu vad prea mult abstact aici... cred ca Ela V.L. a scris texte mult mai abstracte, care, marturisesc, m-au pierdut pe drum, pe undeva.. :-) Aici avem de-a face cu doua elemente esentiale, in jurul carora Ela isi "tese" poemul cu simplitate: noaptea si dublul. Citind, o altă noapte succede. O noapte unde nu doar cifrele se inversează, ci chiar destinele, o noapte dominată de spirit, echivalentul magic al ucenicului profan. O noapte în care visul devine dublul echivocului. Aceeași agitație, de data asta însă provocată de zei, nu de negustori ne conduce prin aceast întuneric care laudă eterna propășire ludică a omului. El tulbură și revelă în același timp ceeace cotidianul mereu ne interzice: alegerea, visul sau jocul, sfârșind apoi într-o reconciliere care ne scoate din coșmar pentru o clipă, spre a păși reconfortați printre rătăcirile elysee. Îi simțim atracția, dar nu vrem să devenim prizonieri. Andu. | |
| = :) | Costin Tanasescu [07.Feb.07 18:13] |
| vai de mine și de mine. uneori trec fără să-mi pese, alteori chiar îmi păsă. felicitări. este o poezie pe care foarte puțini poeți o pot scrie. am simțit încă de la primul vers starea care plutește așa ca un abur orb care se lovește de pereții care vorbesc. o noapte în care "visul devine dublu". :) frumos grăit-a bobadil care cred că a simțit și el acest poem ca și mine. până-n rarunchi. cel mai mult m-a marcat sfârșitul : "și nu știu dacă întorcându-mă lent nu îmi aflu dublul închis". Încă o dată felicitări ela. apropo, cu volumul tău ce se mai aude? există în librării? se poate cumpăra de undeva? pe curând! | |
| = oedipus | felix nicolau [07.Feb.07 23:31] |
| faina imaginea cu sezutul turceste pe scaunul de os, | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [08.Feb.07 00:45] |
| Mulțumesc, Daniela, este și o abstractizare (într-un proces de gândire, inevitabil), a unui concret care te face, da, să experimentezi orbirea pentru reuși să vezi cu adevărat. Cătălina, simplul fapt că poți lua această poezie în/cu tine este semn că a avut sens. Mulțumesc. Andu, mă impresionează - așa firesc - felul în care ai perceput cele două motive îmbinate și îndeosebi "dublul echivocului", fiindcă, da, în acest proces de dezoglindire, destrămare a vederii spre a re-vedea esența, este un dublu echivoc, într-un anume moment al dez-văluirii. Și cred, nu sunt sigură, dar cred că este comentariul tău cel mai (în) subtil, de când ne întâlnim în acest spațiu virtual. Mulțumesc, mult pt (a)percepții. Costin, mă bucură că treci și îți pasă. Eu nu pot spune că exersez nepăsarea, deși uneori mi se recomandă să fac asta. Poate de aceea, atunci când mă mișc lent, întorcându-mă, cred că ajung să văd și dublul închis. (Volumul se dăruiește, nu se vinde. Dacă dorești, îmi lași adresa pe email și ți-l trimit, cu însemne.) Mulțam. Felix, gracias, chiar mă bucur că ai perceput exact imaginea aceea, it's essential. Ela | |
| = text | Andrei Novac [08.Feb.07 09:56] |
| Imaginea care lipseste sau nu care se pierde sau se regaseste, toate incadrate in linii frumoase, ale unui text descriptiv... | |
| = Andrei | Ela Victoria Luca [08.Feb.07 10:24] |
| Mulțumesc, descriptivul este doar în prima strofă, cumva pentru a trasa anumite repere. Liniile sper să rămână frumoase mai departe. Ela | |
| = da | Andrei Novac [08.Feb.07 10:29] |
| DA, asa este, descriptivul este doar in prima strofa si liniile raman frumoase pana la capat... | |
| = dublul orb | Raluca Rus [09.Feb.07 00:31] |
| nu pot sa spun ca ma pricep la comentarii si acum nu am dispozitia necesara pentru a face unul complex...dar nu puteam sa trec doar asa, fara sa iti spun ce univers sublim ai creat in aceasta poezie ce am vizualizat-o ca si cum s-ar fi nascut pe pupila mea in timp ce o citeam... superb....e chiar putin spus... | |
| = Raluca | Ela Victoria Luca [11.Feb.07 16:31] |
| Mulțumesc pentru că păstrezi din poezie ceea ce percepi ca sublim, este mai mult decât paote aștepta un autor. Ela | |
| = Haos! | Vasile Iordan [13.Feb.07 21:27] |
| Nu inteleg nimic, fara suparare. Expresivitate? Profunzime? Scaun de os, orb, usa, geaman... unde este mesajul? intr-o abundenta de abstract calarit atat de novice!? Unde este respectul fata de tine si fata de poezie? Nu vreau sa par rautacios dar cuvantul potrivit pentru o astfel de creatie mi se pare, conglomerat. Asezata turceste!? Ceva yoga mahomedana? | |
| = Vasile | Ela Victoria Luca [13.Feb.07 21:28] |
| Ceea ce nu înțelegem acum, poate înțelegem în alt timp. Nu stau să explic o poezie. Care, oricum, pentru atâta amar de lume, este limpede. Mulțumesc oricum. Ela | |
| = Poezia - dincolo de consens "politic"! | Vasile Iordan [13.Feb.07 21:37] |
| Ela... sper sa nu chemi statistica pentru a-ti sustine filozofia... Eu zic ca, poezia este mult mai mult decat consens "politic"... Poate ca nu am inteles prea bine... sau poate ca tu nu ai reusit sa redai niste sentimente si de aceea te-am asemuit, fara zabava, unei pustoaice purtand o peruca alba, semn al unei senectuti luate la misto! Respectele mele. | |
| = Vasile | Ela Victoria Luca [10.Dec.18 14:27] |
| Nu stau să fac statistica percepțiilor celorlalți. Îmi pare rău dacă nu am reușit să ÎȚI transmit mai mai mult prin această poezie, or fi altele sau nu. Cât despre asemuirea ta, asta nu are legătură cu the real me. Ela | |
| = Ela | Vasile Iordan [13.Feb.07 22:01] |
| Ela, I come in peace! | |
| = . | Ela Victoria Luca [13.Feb.07 22:02] |
| I know, so just feel the peace in this poetry. Even is about sadness, anguish and pain. Ela | |
| = Si alta data! | Vasile Iordan [13.Feb.07 22:09] |
| Ela... daca mai imi graiesti ceva asa de frumos, ma poti face sa ma razgandesc... si apoi ce vei crede? raman statornic... care va sa zica... | |
| = . | florian stoian -silișteanu [14.Feb.07 01:58] |
| mă bucur foarte ori de câte ori un confrate scrie despre lumină.uneori pe pământ se face dimineață. uneori e prea frig pentru această lumină.desigur un orb | |
| = Florian | Ela Victoria Luca [14.Feb.07 02:14] |
| Mulțumesc fiindcă ai văzut câtă lumină las, chiar și preatârziul unui frig. Nu voi stinge lumina, nici măcar în secundele irespirabile. Ela | |
| = Dubul inchis | Gavril Kostachis [14.Feb.07 08:40] |
| Poezia ta induce o anumita stare. Nu pot sa mazgalesc cu magma cuvintelor mele. | |
| = Gavril | Ela Victoria Luca [20.Feb.07 17:02] |
| Scuze, astăzi am găsit acest comentariu al tău. Din mama cuvintelor emană spiritul, curajul "măzgălirii" îl poți avea, mai ales aici, într-un atelier literar. Mulțumesc. Ela | |