| = ceasurile arată deschiderea nopții | Maria Prochipiuc [07.Feb.07 09:38] |
| Nu am mai citit de o bucată de vreme un poem sub semnătura ta, de ce? Nu mă întreba fiindcă nu voi avea nici un răspuns, azi deschizând pagina de texte mi s-a oprit privirea asupra titlului, nu-l știu pe domnul popa, dar nici acesta nu e un lucru important, ci faptul că citesc acum, te găsesc altfel, de fapt poemul de aici îl găsesc altfel de cum le știam pe celalalte, în mod deosebit m-am oprit asupra ultimei strofe, această strofă o pot considera un poem de sine stătător. îmi strâng între ape rochia încolăcită cu viața – rochia e ca un fel de prelungire a zilelor, un fel de reprezentare nu numai a poeziei ci a poetei, care se confundă ca fiecare dintre noi cu viața, cu stările. Strângerea între ape, e ca un fel de a te aduna în tine, dar apele, îmi dau altă nuanță, cea de neliniște. domnul popa a rămas aici cu trei sferturi din anotimp peste mine- din versul acesta aș lua partea cu anotimpul, mi-a plăcut mult de tot, acea așezare, rămânere, de fapt cred că e un fel de iluzie a timpului care niciodată nu va avea plinătatea lui. peste iluzia asta de piele peste mâinile în care- un vers plin de rafinament, e un fel de cheie a cunoașterii, iluzia e doar un fel de a incitare a ceea ce poate urma. mai întind acum un salut mai strâng o iubire – sensul literar al acestui vers nu este scopul său, ci dă o stare de ambiguitate, e un fel de linie care ar trebui urmată. pentru unul isus despre care nu știu nimic - iubirea pentru un isus, tocmai aici e interesant că iubirea e destinată spre ceva universal, fără a purta alt nume decât cel al jertfei, să intuim că fiecare încercare de a strânge iubirea poate însemna bucurie, dar și… dar ne iubim ca în prima zi de la geneza singurătății - un vers deosebit, iubire, geneză, singurătatea, există un fel de singurătatea iubirii… | |
| = Maria, mulțumesc! | Alina Manole [07.Feb.07 19:12] |
| Pe domnul Popa l-am întâlnit într-o vară, în Iași, la o conferință. E un om deosebit, un suflet cald și frumos. Mi-a povestit cum toată tinerețea lui s-a scurs printre gratiile comuniste, de la 16 la 28 de ani. Și, cel mai mult m-a impresionat povestea despre iubirea lui de pe atunci, iubire pe care a păstrat-o în inima sa toată viața, și acum, după 50 de ani de existență a lui și a ei, oriunde ar fi. Și mai e cineva care mi-a povestit, mai întâi și cu mult timp în urmă, despre el. Nu am să dau nume, numele nu sunt decât măști. Povestea acestui om m-a impresionat și va rămâne în sufletul meu și peste timp, în cuvintele unei cărți. Mulțumesc, Maria, mă bucură nespus cuvintele tale, aici. | |
| = . | Costin Tanasescu [08.Feb.07 20:16] |
| remarc strofa a doua care este superbă. ai construit-o bine și îți poartă amprenta. și fiindcă nu vreau să vorbesc prea mult "nimic despre isus", mă retrag. :) te citesc. | |
| = >> Costin | Alina Manole [08.Feb.07 20:25] |
| Mulțumesc frumos pentru aprecieri și mă onorează faptul că îmi citești textele. | |
| = Alina - buricul pamantului! | silvia caloianu [08.Feb.07 21:07] |
| "domnul popa a rămas aici cu trei sferturi din anotimp peste mine" He, he! :D Alma, da' ia zi: e greu de dus? sincer: m-ai spurprins. trebuie sa te recitesc, esti interesanta, tu... desi, ma deranjeaza, cumva, parca, pe acolo pe unde isuus/isuus...oricum: m-ai intrigat! | |
| = >> Silvia | Alina Manole [09.Feb.07 20:15] |
| Mulțumesc de apreciere, chiar mă bucur că sunt interesantă. Măcar atât! :)) În rest, las așa ambiguu, dar poate, cândva, am să scriu într-un jurnal :). | |