| = Maria Prochipiuc | Mahmoud Djamal [02.Feb.07 20:08] |
| Slobozirea- corzile apelor înlănțuite-n adâncuri întinse spre lumină. Cu respect Djamal | |
| = Slobozirea și dezslobozirea | Călin Sămărghițan [04.Feb.07 00:11] |
| ...doi pui de porumbel. Acesta era prețul. După ce știi că ții adevărul în brațe? După lacrimile din inimă, ori după izbirea de retină a luminii ascunse? Să cuprinzi necuprinsul și să înțelegi neînțelesul... hm, Simeon nu poate decât poet să fi fost. Un nou Melchisedec. Sloboziți-vă zăpezi, sloboziți! | |
| = îngenunchem în văzul cerului | Maria Prochipiuc [05.Feb.07 14:35] |
| Un minipoem deosebit, încerc să răspund și eu în contextul poemului tău fără a pierde esența: în mijlocul mărăcinilor desăvârșit spre lumină macul își jertfește imaginea Călin – prețul pentru necurăție erau porumbeii, dar aici mai presus de fire lumina ascunsă s-a desăvârșit cu totul în brațele fără vlagă, poate semn că purtăm necuprinsul și nemărginirea în noi. Interesant, referitor la Simeon că nu putea fi decât poet, cum altfel am putea crede, dacă ținea în brațele lui Cuvântul? O interpretare mai mult poetică decât teologică, nici nu știu dacvă nu greșesc… | |