| = ochiri | Ioana Petcu [22.Jan.07 17:38] |
| cred ca incadrarea la proza cu specificatia "poetica" ar fi mai binevenita. atentie si la titlu... e destul de fragil a lua un titlu "consacrat". | |
| = arcade pontice | Ioan-Mircea Popovici [22.Jan.07 17:53] |
| Este alt joc secund, mai cald, mai dur (nu mai pur...) si nu-i luat. nici macar imprumutat. Exista un termen consacrat, de "spatii in dualitate" . Despre asta e vorba. Intram in abstractii si ramaneam "intre spatii", loc de care, daca bagi de seama ma ocup de cand am anuntat Stradela Vantului. Deocamdata sunt la pietre si scoici, vectorii unui spatiu un pic mai general decat "grupul apei"... fa rost de un arc... ajungem si la Acteon... | |
| = un text | Maria Gheorghe [22.Jan.07 18:37] |
| "Soaptele au scapat un strigat" Dintr-un joc secund fierbinte... Un text care nu poate fi comentat in cuvinte, ci, poate, doar in semnele unei plaje care-si schimba relieful de la o ora la alta, dupa sufletul celui care trece, priveste si asculta nisipul plin de gand, nori si vant. E misterioasa ora aceasta "17:34"... Mi-a placut poezia acestei proze. | |
| = dincolo de perdeaua pădurii | Dana Banu [22.Jan.07 19:33] |
| încadrarea nu e chiar una fericită, nici rimele nu sunt prea primitoare dincolo de asta, fragmentul sau povestea de astăzi are o anume lumină rece a lui care îl diferențiază de celelate, cred că dacă ai rămâne la încadrarea de personale ar fi mai potrivit Mi-a plăcut mult finalul, au poveștile tale mereu ceva mă ține aproape de ele cititorul tău, elian | |
| = erată | Dana Banu [22.Jan.07 19:34] |
| ceva ce | |
| = pretext la personale | Ioan-Mircea Popovici [22.Jan.07 20:05] |
| Copila cu cercul ma stie de la sotronul pe ape. (Sunt pe o "scara personala"... acolo am si postat-o... cineva i-a dat drumul pe scara insa, si-a zis ca-i o sfera poetica...) deocamdata sunt in zona pe care o numesc "pretext". Tu stii ca am scris-o intre iarmarocul de duminica si cel de joi. In acest "intre", voi gasi si loc de poezie cand integrantul serii va fi mai plin, mai pur... acum e jumatatea in care doar pelinul e dulcele amar ce scrijeli seninul... cand voi avea o clipa atinsa de poveste, ma voi gandi la pasul pe care-l stiu ca este... si doar, din amanare si din taceri de seara, pictez intr-o fereastra reiterand un iara... in sirul cu contractii, dintre curburi de cuburi, asteapta peisajul........ si astfel, implicit. am raspuns si observatiei din "text" | |
| = Pretext la Sah cu hazardul | Maria Gheorghe [23.Jan.07 00:48] |
| Sper sa nu supar facandu-ti un joc secund, mutand piatra in hazard, rupand o scandura din gard,...si daca ai citit cu atentie manualul piratului, ai vazut ca sah cu hazardul se joaca precum intr-un joc secund,...in mai multi, cu romul langa ei. Cine castiga? Bineanteles ca cel care...iata ce mutare face primul, cel cu petec negru la un ochi, picior din ciot de lemn, mana stanga in carlig de fier... Les mots et le sourire se sont rencontrés dans une larme. Le bonheur c’est le coupable, disais-tu. Moi, je croyais que la raison c’est le vent. Comme personne ne pouvait nous dire quoique ce soit, j’ai tiré une fumée de pipe et nous avons passé notre chemin. Le soleil s’arrêtait sur une pierre. Les journées se sont perdues de nous. De temps en temps, d’un endroit à l’autre, au Tymp s’accroche un jeu dans lequel La Grande Chance existe dans l’étincelle d’un feu et un peu de vent. Le peuplier, plain de bourgeons, se balance dans le vent. Des nuages de neige se ramassèrent. Tout ce qu’il existe est en train de s’écouler. C’est à ton tour de déplacer les pièces d’échec, as-tu insisté...Cette racine carrée d’un négatif de Un déplaçait l’imaginaire et le dé. Une ambulance passe sur Tomis vers mon passé. Ponna laisse sa gueule chaude et humide sur mon chapeau. Tu as renversé la planche d’échec et Ponna a commencé à aboyer sur l’escalier…Sur la ligne d’en haut j’esquisse les journées d’un calendrier. | |
| = alte lumini, alta gama | Ioan-Mircea Popovici [23.Jan.07 11:09] |
| Caroiajul acestui sah cu hazardul pleaca de la un punct din Jocul cu margele de sticla. De acolo, prin arcade pontice, se ajuge la un spatiu pe care-l vei percepe doar cand respiratia plajei cu suflet se confuda cu briza de seara si de dimineata... acesta este ritmul intre secunde... o respiratie rara... un cantec si-un latrat de caine... se reia scara, sub alte lumini... in alta gama.... | |
| = Buna ziua! | Vasile Mihalache [13.Feb.07 10:18] |
| Poem de respiratie larga, oarecum in stilul poemelor lui Saint-John Perse.In spatii conturate prozaic se intampla momente incarcate de har si meditatie. Curiozitati de flacara patrund in mintea apei, asemenea lui Dante in Infern.Jocul scanteilor- balans de fluturi sub aripi de vulture, il determina pe poet sa-si propuna sa procedeze in modul inutil al pescarusilor si sa patrunda dincolo de oglinda.Jumatatile inegale ale vietii- mortii il aduc in lumina adevarului., de la soapte la strigat sau de la incercuirea pana la atacul asupra fiarei.Palcul de padure ne impiedica sa determinam cu precizie infatisarea dusmanului, dar absolut nimeni nu poate evita aceasta lupta menita muritorilor ca si poetului.Versuri barbiene:"Sub curba integrala tineai masura-n loc, ingemanand contrarii in joc secund de foc."reprezinta cheia poemului... | |
| = acoperiri | Ioan-Mircea Popovici [14.Feb.07 22:12] |
| La un pahar de vorba cu Domnul V. Mihalache. In orice spatiu m-as afla, concret ori abstract, senzatia fundamentala este cea a echilibrului. Echilibrul muzical, coloristic si toate celelalte, cu cat sunt mai abstracte cu atat se simt mai bine. Aceasta Lema, a echilibrului, pare mai degraba un princiupiu al picturilor lui Mondrian decat o poveste estetica. si totusi, cam pe aici se invart toate... desertul cere ploaie, marea cere uscat si asa mai departe... pe langa echilibru, un fel de principiu al dominoului in care o piesa pune in miscare piesa urmatoare si tot asa... sunt multe de spus, dar in primul rand multumirile mele pentru vizita-n intimitatea gandului fragmentar, cu acoperiri deschise si compacte... | |