| = cerșind gropile din obraji | Maria Prochipiuc [17.Jan.07 09:35] |
| pentru o piruetă nu mai e spațiu doar o lumină cerșind gropile din obraji și scârțâitul ușii dincolo de care cărțile luate de ape subțiază visul – vers – confesiune, un poem plin de lumina ce străbate de la un capăt la altul. O realizare deosebită aici: cerșind gropile din obraji, subtil apare chipul celei/celui pentru care lumina străbate și visul dându-i alte nuanțe între noi surâd către cer atâtea străzi știrbe, bobocii sparți de nerăbdare din pâlcurile în care ne scotoceam de imagini și cimitirul cu privighetori - iubirea, atât de frumos redată: bobocii sparți de nerăbdare, e atâta subtilitate în vers,e atîta iubire ascunsă dincolo de cuvinte, încât nerăbdarea și spațiile devin privighetori. Există aici o asociere foarte interesantă privighetori- cimitir, e tocmai pentru a ne depărta puțin de registrul inițial al poemului, dar asocierea mi se pare farte clară, eu o pot asocia cu mormintele ce ascund în ele sfințenia simbolizată prin privighetori răspântii se-nchid în jurul gleznelor, fericite s-adoarmă pe treptele unde noaptea se crapă sub podul palmei – Di nou o realizare deosebită: pe treptele unde noaptea se crapă sub podul palmei. M-aș opri cu poemul aici, dar probabil și finalul are ceva din tine. Deosebit! | |
| = Poezie de prins în buchet | Ioana Geacăr [17.Jan.07 09:45] |
| "copiii flutură strigăte desfăcute, gata de zbor "- frumos vers, am luat în grabă ce mi-a plăcut. Pe curând! | |
| = Maria, Ioana | florin caragiu [17.Jan.07 10:07] |
| Maria: Îți mulțumesc de sensibilitatea și acuratețea interpretărilor purtate cu frumusețea și rotunjimea unui act creator. Sfârșitul într-adevăr are niște aripi ale lui. Ioana: Îți mulțumesc de încurajarea de a prinde în buchet poezia, parcă mi-ai citit frământarea, că tocmai mă bătu gândul să "cern apele", să mă joc de-a alesul unor poezii pentru un eventual volum. Visuri! :) Mă bucur că ți-a plăcut. | |