| = De recomandat | Ioana Geacăr [17.Jan.07 09:18] |
| "fiecare femeie, la fel, își are dumnezeii ei, care sunt puțin mai sensibili, inconstanți și ezitanți într-o oarecare măsură."- drăcuță prezentare interioară a interiorului feminin printr-o prismă religioasă. Poezia asta e un joc subtil, grațios dar și amar, când aproapele devine !"etichetă", un element din șir, urât și îndepărtat de sine, când celălalt nu mai suportă întregul! Cele două versuri finale-memorabile! "Bărbatul și femeia, unul cu altul, se mai întâlnesc, dar dumnezeii lor, între ei, niciodată..." | |
| = O intrebare | Pandele Maricica [17.Jan.07 14:36] |
| Ce ati dori sa se inteleaga prin dumnezei? Cumva se face vreo referire la celebrele injuraturi? Incercati sa le criticati in poezie, subtil? | |
| = Răspuns doamnei/domnișoarei Maricica | Marius Marian Șolea [17.Jan.07 14:47] |
| Nu | |
| = Marius | Andu Moldovean [17.Jan.07 16:53] |
| Idee de remarcat, exprimare intr-adevar "libera". Totusi sintagma "dumnezeii femeii" "dumnezeii barbatului" desi plina de forta, are si conotatii "negative", cum bine sesiza Pandele Maricica in comm-ul anterior, lucru care se trage de la acest plural, neobisnuit langa "Dumnezeu", de aceea a facut si obiectul injuraturilor respective. Pot intelege "misiunea" poetului de a "pluraliza", ca o viziune cu mana facuta "streasina la ochi in lumina" ideea de Dumnezeu.. dar totusi cred ca minusurile sunt mai multe decat plusurile in acest caz. As gasi o alta exprimare, pentru binele acestui poem. Andu P.S. De pilda "ingerii femeii", "ingerii barbatului".. stiu si eu? | |
| = dumnezeii..aceiasi | Ramona Mariana Cojocaru [17.Jan.07 21:22] |
| pot confirma existenta dumnezeilor femeii. cred ca este de fapt expresia credintelor temporare. Azi dumnezeul meu este iubirea, maine dumnezeul meu este serviciul, si tot asa. In cazul barbatului, dumnezeii ar fi scopurile de zi cu zi. Cele doua categorii de dumnezei nu se pot intalni nu din ignoranta, ci pt simplu motiv ca nu apartin aceleiasi lumi. Prima strofa mi s-a parut cam barbologie, a doua chiar bine structurata pe un mesaj pseudo-religios. totusi, mi-a placut stilul primei strofe, un fel de naratiune intentionat confuza( soarele si luna apar in acelasi context, ceea ce da nedeterminarea timpului), iar titlul cu siguranta nu l-as fi lasat poem social, pentru ca poezia in sine mi se pare departe ca mesaj de ideea de societate, fiind mai mult legata de existenta interioara a doua principii aparent contrare, cel masculin si cel feminin. sau poate ca trebuie sa recitesc eu poezia intr-un moment mai bun. am sa revin. | |
| = Revin cu o alta intrebare | Pandele Maricica [18.Jan.07 20:03] |
| Si atunci, dumnezeii = Dumnezeu? Ce doriti sa sugerati, de fapt, prin dumnezei? | |
| = maricica | mircea lacatus [18.Jan.07 20:38] |
| nu e complicat aici nu e vorba de Dumnezeu ci de dumnezei cu d mic zei idoli daimoni demoni autorul stie foarte bine sa faca diferenta | |
| = din perspectiva panteista | Amalia Cretu [19.Jan.07 09:34] |
| Pot considera ca, in acest poem-surprinzator sau nu-intitulat "...social", Marius Solea doreste sa ne aminteasca despre panteismul spinozist, potrivit caruia dumnezeu, spirit imanent, este pretutindeni in natura, pe principiul: "deus sive natura". Fiinta umana, parte integranta a universului fizic, este deasemenea, supusa acestui determinism; in consecinta, spune Marius Solea: " fiecare bărbat își are dumnezeii săi, fiecare femeie, la fel, își are dumnezeii ei" Avem, asadar, fiecare dintre noi: intentii,scopuri, tinte, ganduri, idealuri proprii. Avem, se stie, personalitati diferite. Conturand un portret al femeii, Marius Solea pune in evidenta sensibilitatea, inconsecventa si ezitariile proprii fragilitatii emotionale ale acesteia dar nu-i contesta "importanta sociala" ( doar scrie un..."Poem social"), redata in versurile: "bărbatul și femeia, unul cu altul, se mai întâlnesc", relationeaza, "fac ...casa buna", chiar daca-sau, poate tocmai pentru ca-structura lor sufleteasc este diametral opusa, in sensul ca "dumnezeii lor, între ei, niciodată..." nu se intalnesc. Contrariile, insa, se atrag. Falsul complex de superioritate, arogat de catre barbat, nu cred a putea fi "inlaturat" prin..."ignorare"; "dumnezeii bărbatului, deși au aflat de dumnezeii femeii, îi cam ignoră, pe motiv că niciodată aceștia nu devin de ajuns...". Sa fim onesti, Marius Solea, sa admitem egalitatea de gen intr-un poem social, plasat in viitorul volum, intitulat... "Liber". Se contureaza, iata, legatura dintre titlul volumului si ideea poetica din versurile de fata: libertatea (sociala) in intelesul sau de "cunoastere a necesitatii" (B. Spinoza). Recunosc insa ca, aceasta tema, poate fi supusa si altor interpretari. aprecieri, amalia | |
| = Incompatibilitatea dumnezeilor... | Traian Calin Uba [19.Jan.07 11:13] |
| Drama incompatibilității dintre “dumnezeii” Luceafărului și cei ai Cătălinei ( deși cei doi se întâlnesc!), capătă de data aceasta forma unui “poem social”cu iz vechi-testamentar și proiecție biblică. M-a impresionat și l-am reținut de când a fost citit în cenaclu. | |
| = Crezul | Leonard Ancuta [22.Jan.07 00:32] |
| la biserica am citit Crezul. asta incepe cam asa: cred intr-unul dumnezeu... | |
| = poezia evita teoria | ion amariutei [23.Jan.07 00:47] |
| mie mi se pare foarte fragila tehnic si stilistic. sonoritati bizare : "dumnezeii ei" unde avem 5 vocale la rand sau "femeii, îi" o topica venita parca dintr-o dare de seama a unei sedinte de lucru: "pentru a scăpa de complexul de superioritate", "care sunt puțin mai sensibili, inconstanți/și ezitanți într-o oarecare măsură" plus un final demonstrativ care nu se justifica in niciun fel prin ideile vehiculate inainte: "bărbatul și femeia, unul cu altul, se mai întâlnesc,/dar dumnezeii lor, între ei, niciodată..." adica, ce vrea sa spuna asta? ca aspiratiile/credintele/psihologia Barbatului sunt complet incompatibile cu cele ale Femeii? nu stiu, mie unuia mi se pare deplasata pretentia unei poezii de a stabili tipologii psihologice, ca sa nu mai vorbim ca plictiseste | |