| = ma asez pe o piatra in casa ta | Ioana Petcu [04.Jan.07 17:52] |
| mi-am amintit de cortazar care in volumul Celalalt cer (la ed. Cartier, volum de nuvele) are o proza Casa cucerita, exact pe ideea ta de aici, Ela - cum interioarele inghit fiintele. Necunoscutul, inconstientul (prin motivul somnului si a incaperilor nedescoperite) sunt semnele care se intrepatrund cu mulura - casei-vieti de care vorbesti tu. | |
| = Ioana | Ela Victoria Luca [04.Jan.07 18:42] |
| Mulțam pt paralela cu Cortazar, ideea mă "urmărește" de ceva vreme, am scris-o în multiple versiuni în alte texte, dar azi mi s-a limpezit mai mult ca oricând, făcând eu însămi paralele între vieți-cărți-interioare-sensuri. Ela | |
| = Ela | George Asztalos [04.Jan.07 20:19] |
| nu-mi găsesc cuvintele...la tine găsesc de toate: de unde înverșunarea asta împotriva propriei dimensiuni?Fi pe pace: un suflet cald și vertical nu poate fi purtat decât în aceeași Altă direcție, niciodată invers!Cu stimă, | |
| = George | Ela Victoria Luca [04.Jan.07 20:45] |
| Ela e în pace, sau invers. Fiindcă spre cea Altă se pregătește cea de acum, dinainte de a se întâmpla ducerea sufletului. No, așe, să scriem ami departe. Ela | |
| = parere | mircea lacatus [05.Jan.07 02:18] |
| evident ca aceasta casa care te inghite iara si iara esti tu insati la ferestrele de nord unde lumina e mereu aceeasi e lumina atelierelor pictorilor o lumina constanta dar rece care tine spiritul treaz sa amorteasca nu-i ingaduie splendida prima strofa mai ales am sentimentul tot mai des ca doar trecand prin pagina ta si inca prin inca cateva foarte putine ma intalnesc de fiecare data cu poezia si plec de aici sarbatorit fie sa-ti dea Dumnezeu sanatate si sa nu incetezi niciodata sa ne iubesti oricat de mult am gresii inaintea ta | |
| = frumos | Ioana Florea [05.Jan.07 10:34] |
| "mă înghite de șapte ori pe zi mă așteaptă să îi mor între cărămizi" minuante versuri, le voi inscrie in cartea inimii. superba poezia ta, atata dorinta, totul pare sa se darame, sa nu existe sa fie pt a nu a mai fi. dar dorintele tale sunt doar vise efemere, casa aceea de care vorbesti e bolnava, o inima cangrenta de prea multa suferinta. | |
| = Mircea, Ioana | Ela Victoria Luca [05.Jan.07 15:27] |
| Mircea, mă bucur că ai ales prima strofă, fiindcă în acsa asta a sufletului așa m-au învățat să trăiesc/iubesc/scriu etc. Mulțam Ioana, da, e cumva un fel de a fi prina anu fi, de dizolvare a dorințelor până la seninătatea împlinirii rostului, când ne țesem frumos viața, în "casa" ei. Mă bucur că ți-o plăcut, cu toată gravitatea ei, această poezie. Ela | |