| = Anatomia unei mâini | Constantin Codreanu [21.Dec.06 18:54] |
| Un text în care anatomia unei mâini, în aparență pașnică, este supusă unei execuții conștiincioase și consecvente, cu fața la un zid (remarc autenticitatea oximoronului) acoperit cu paltoane largi încheiate cu zâmbete fericite desprinse din dansul mașinilor de carne care sfârtecă pești cu solzii plini de fundițe întinse peste tăcerea lor copilărească și albastră în care se zbat ca într-un cerc de lumină pe care o privesc din josul tavanului. Cu drag, Constantin | |
| = da da | tapuleasa marcel [21.Dec.06 19:31] |
| pare warholian de a dreptul.tristete funky | |
| = despre doamna cu o mina | Ioana Petcu [21.Dec.06 19:44] |
| constantin, am mizat pe citeva directii (ai descoperit si tu ceva): incerc sa arat cum sunt oamenii prinsi in binele si raul lor, in pseudo-fericirea si pseudo-visul lor marcel: da, ma gindeam la atmosfera anilor postbelici, pe la vreun '50-'60. APASATI PE CUVINTUL "MINUTA" | |
| = Partile si intregul nu reprezinta acelasi lucru | Negru Vladimir [21.Dec.06 20:05] |
| Actul de a scrie despre ceea ce ne inconjoara implica o gramada de discutii cu privire la modul in care percepem proximitatea, umanizata si non-umana, ierarhizarea motivelor care ne impregneaza (in functie de stare, educatie, de modul in care ne-am obisnuit sa "scotocim" lumea etc) si mai apoi deghizarea formelor perceptive in cuvantul oferit celorlalti. Textul acesta e la limita dintre lehamite si grotesc... nu ma indoiesc asupra sinceritatii perceptiei pentru ca oricum nu imi pot oferi un raspuns inatacabil... insa poate ca lipseste o anume delicatete feminina (nu ma gandesc la siropuri)... chiar cand aduci vorba despre "rochia albă cu buline vaporoase" tusele raman ingrosate... eu unul as arde "pictura" aceasta nu pentru ca ar fi rea sau buna ci pentru a fi consecvent in planul faptei, doar de dragul jocului. | |
| = Ioana | Daniel Gherasim [21.Dec.06 23:12] |
| Mi-a plăcut poezia foarte mult, mai ales că aduce la suprafață discret lucruri de o profunzime abia perceptibilă la început, dar care își intensifică puterea pe parcurs până ajunge să șocheze oarecum prin versul: "îl întinde îi rade coloana și oasele moi îl spală iar pe podea sunt alții care se zbat". Imaginea este de asemenea pe măsura poemului. Rămân plăcut impresionat de acest text. Cu mult drag, DAniel. | |
| = naughty | felix nicolau [21.Dec.06 23:14] |
| ioana, din mare fuga, iti ca ce-mi place la creatiile tale, e stilul rar si energia. asta ma smulge din depresia hivernala | |
| = . | Ela Victoria Luca [21.Dec.06 23:19] |
| "trec greu pe străzi peste chipuri prin case ei tac vizează" cred că aici ar fi visează, în loc de vizează. și e disonantă ușor alăturarea "măruntaiele_le". dinamica textului e apreciabilă. și avalanșa de sensuri. rămâne ceva ce alunecă, ce scapă. voi sau poate chiar asta este intenția autoarei. senzația mea este de descuamare continuă, de răzuire a tuturor suprafețelor, indiferent de spațiu (interior, exterior) sau de materia (vie, nonvie). Ela | |
| = rezumat | Cosmin Dragomir [21.Dec.06 23:56] |
| mamele sărută băieții în paltoane cu pistoale la tîmple îi mîngîie repede le zîmbesc dansez într-un spot albastru îmi urăsc mîna dreaptă afară trec mașini de carne mai aproape sunt puși cu fața la zid dansez într-un cerc de lumină încet niște copii îmi urăsc din dreapta senin apucă peștele de cap îl despică de la gît în jos cu un cuțit îi scoate măruntaiele le aruncă încă mai zvîcnește ei sunt puși la zid îl întinde îi rade coloana și oasele moi îl spală iar pe podea sunt alții care se zbat eu nu știu am o rochie albă cu buline vaporoasă cu funde în întuneric stau mașinile de carne trec greu pe străzi peste chipuri prin case ei tac vizează | |
| = vladimir si feminitati | Ioana Petcu [22.Dec.06 09:51] |
| ai deschis un subiect greut de discutat: feminitatea. Incerc sa fiu destul de clara: am doua tipuri de texte: cele vii, pline de seva-ioana-dulce-la-interior, care tin de o nota feminina, in adevar, si textele seva-ioana-tata :), adica ceva mai dure, in tente groase, contrastante. Aici e cam ca in ultimul caz. Apoi: exces de feminitate devine manea (vezi versurile citate din Roy Orbison, sau lascivitate, vezi imaginea care se deschide pe "minuta"). Incerc in general sa gust dulceata din interior, adica tot travaliul ala al organelor interne, caci inima mea e de femeie, creierul meu la fel, intestinul si osul cervical sunt de femeie la mine, si asta se vede la exterior - si in texte. Da click pe "minuta" | |
| = daniel / felix | Ioana Petcu [22.Dec.06 09:56] |
| da, incerc sa exteriorizez privind din interior, din spotul meu albastru. ai spus bine, ai vazut bine :) felix, vorbeam cu raul ca depresia a devenit foarte banala :). Tare-mi place cind esti prezent prin commuri in textele astea la care si eu tin si sa-ti spun ca eu contez pe ochiul tau de critic ar fi... clishe? dar chiar asa-i. | |
| = ela, drago / cosmin in reformulari | Ioana Petcu [22.Dec.06 10:06] |
| ela, da "vizeaz" nu era corect, mergeam exact pe ideea de vis, de simulacru. am modificat si "le le" ca aia chiar mi-a scapat printre degete. gindul tau ma bucura si tu stii asta. semnele intr-adevar abundain lume si-si vorbesc si ne vorbesc (prin noi, eu cel putin asa cred). cosmin: m-am citit altfel in comentariu tau, sincer, la inceput nici nu m-am recunoscut. (deh, doar era vorba de simulacru :)) inca o data: da-ti click pe cuvintul "minuta" dixit | |
| = parere | vlad gatman [23.Dec.06 14:09] |
| "o doamna priveste de sus zice prinde-ma de manuta" acest vers seamana cumva cu un fragment/situatie din romanul "Maitreyi" de Mircea Eliade. acolo personajul principal -Allan, fiind indragostit de indianca/bengaleza- Maitreyi ajunge in situatia de a face dragoste doar cu mana dreapta a acestei fete si nicidecum cu "intreaga" fata/ apoi urmeaza...dragos... in timp ce altii mor din cauza revoltelor/revolutiilor ce se petrceau in india tot acest vers pare a fi refugiul intregului text care se chinuie intr-o realitate absurda si tensionata pe care o traieste personajul/a atat | |
| + Excelent experiment | Ioana Geacăr [23.Dec.06 14:36] |
| Un text cu multă duritate, de "anesteziat" sufletul, experiment din tehnici cinematografice cu secvențe tari. Probabil că fac parte din "ultimul film" al cuiva, ultimul coșmar combinat al unui pacient, sau al unui viitor împușcat. Îmi place cum ai amestecat planurile, îmi plac contrastele ingenuu-sadice(ca mame, băieți, pistoale la tâmple). Nu este doar un text experimental, este și o poezie foarte tensionată, reușită, în care tragismul unor secvențe amintesc de gesturile umaniste, rămase în umbră, dorite. | |
| = de sub bradut | Ioana Petcu [23.Dec.06 17:50] |
| ioana, ioi, ce mi-a placut interpretarea ta, da, asa-i cum spui, marseaza pe tehnica cinematografica, pe dinamism al imaginii, adica nu aduce nimic nou si totusi parca e un alt iz... tensiune este cu siguranta, daca vorbim de oameni, de revolta (interioara sau exterioara). vlad, interesant, nu-mi amintesc scena, dar se pliaza tare bine, cred ca trebuie sa-i recitesc pe "clasici". katy, data viitoare ca sa ramina ontopic scrie pe romaneste, mai dezvoltat, doar suntem pe un site de literatura. o seara placuta tuturor si sa va iasa cozonacii buni-buni | |
| = . | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| cozonaci n-am facut da am facut drob:) mie stilul asta al tau imi place, si-mi mai place si faptul ca nu te pune sa gandesti degeaba, singurul lucru la care ar trebui sa ai grija un pic sunt finalurile. sa nu fie prea, dar prea pline de simboluri. mi-a placut mult asta "eu nu știu am o rochie albă cu buline vaporoasă cu funde în întuneric stau mașinile de carne trec greu pe străzi peste chipuri prin case ei tac visează" | |
| = Bizar | Andrei Hagherlacher [27.Dec.06 17:08] |
| Domnișoară / doamnă, n-aveți virgulă? Nu se înțelege. "atunci cînd mamele sărută băieții în paltoane largi cu pistoale la tîmple îi mîngîie repede le zîmbesc" Nu reiese clar dacă băieții au pistoale la tîmple, sau mamele care îi sărută, sau paltoanele. Un amestec de dans și ... măruntaie? :) Succes mai departe! | |
| = nu nu am virgula | Ioana Petcu [27.Dec.06 17:19] |
| poetica moderna mai face abstractie de semnele ortografice tocmai pentru ambiguitate vezi trasaturile postmodernismului de la ihab hassan reproduse in poatmodernismul romanesc de mircea cartarescu succes si tie | |
| = poetica modernă ține cont de acordul dintre subiect și predicat | Cătălin Al DOAMNEI [27.Dec.06 18:51] |
| nu întotdeauna imaginile șocante pot fi numite "poetice",ce va să însemne "niște copii imi urăsc"..."îi scoate măruntaiele"..."îi rade "?a propos, pînă când abaterea va deveni normă,vorba lui Eugeniu Coșeriu,unul dintre marii lingviști ai secolului xx și nu numai,poetica modernă sau postmodernă (cum vă place) trebuie să țină cont de acordul predicatului cu subiectul(asta în caz că optați pentru a scrie și pe mai departe în dulcea limbă română). | |
| = norma-sistem | Ioana Petcu [28.Dec.06 11:32] |
| unde ati gasit dumneavoastra neconcordanta intre subiect si predicat? nu inteleg de ce vreti ca fiecare cuvint sa fie poetic, imaginea nu sta doar intr-un termen, ci in tesatura care se creeaza intre semnele lingvistice. ati scos niste expresii din textul meu care fara context pot insemna orice, evident. daca doriti sa intelegeti ce e aceasta "personala" puteti citi comentariile precedente, unde am explicat in mare mesajul. aflati, ca daca vreti sa fiti hipercorect cum va doriti, secolul XX (se scrie cu "x" majuscula). dar ma bucura ca l-ati citit pe Coseriu ceea ce ma face sa va acord credit in opinii. succes! | |
| = ah, ce bluză avea pe ea! | Adrian Firica [29.Dec.06 12:34] |
| e alarmant ce se-ntâmplă cu tine ... după ce tat-su a dat o groază de bani pe plătica aia cărnoasă pe care s-o dea vizirului ca să nu-l trimită la moarte ... și l-a mai și pupat ... iar servitoarea spune c-a stat de vorbă cu ea toată noaptea și că ea a oftat și a gemut de mai multe ori de plăcerea celor îndrugate de băiat ... acum, alți bani, altă distracție fire-ar să fie de treabă că iară tre' să-și pună mama obrazul la bătaie și mai tre' s-o și gătească în fel și chip | |