| = freamătă viața! | katya kelaro [16.Dec.06 23:42] |
| *ce dulci sunt sunetele pianului interior cand afara sufletele sunt plouate (sau poluate)!se simte căldura căminului. în cromatica ferestrei, galbenul reprezintă simbolul flacarii. copiii care cresc lovind burta iubitei(frumos).freamătă a viață! *sunt doua planuri in poezia ta, cel al familiei, al intimității dintre cei doi si ploaia de afara, indiferenta societatii lipsite de iubire... *cenusiul cotidianului e transfigurat de dragoste... *iese din ou aripa, nu-i asa? multa căldură in poemul tau, poetica ta capătă culoare... *cred că de fapt in fiecare zi ne inălțăm cu o iubire...ea niciodată nu ne poate face mai scunzi *usile le inchizi pentru privirile răutăcioase ale străinilor si le deschizi iubitei...frumos si asta, deschiderea ta spre comunicare... *titlul...fiecare apă face o trimitere spre taina botezului, in sensul că orice experienta de viată-e un prilej de initiere, chiar de purificare...katharsisul clipei...si totodată un indemn, carpe diem... revin la muzică...chopin, jean-christophe...ca fundal al poemului tau | |
| = katya | ștefan ciobanu [17.Dec.06 00:08] |
| aripa încă este prinsă în ou. ai vazut tot poemul întreg, și înalt.ai văzut acei oameni de dincolo, ai văzut ușile și începutul. îți mulțumesc că mă veghezi. seară bună | |
| = Un fel de 1+1=1, pentru că 1 burtă+1 burtă=1 burtă:)! | Constantin Codreanu [17.Dec.06 10:18] |
| „mâinile mai mici” (explicate din perspectiva unei fizician datorită fenomenului de condensare datorat la rândul său „frigului ce intră pe horn”:)), alături de „mai scunzi cu câte o iubire”, constituie al doilea element dintr-o antiteză completată prin „creșterea copiilor”. Zicea Katya mai sus „*cred că de fapt in fiecare zi ne inălțăm cu o iubire...ea niciodată nu ne poate face mai scunzi”. Pentru mine, la fel ca și pentru tine, Ștefan, cred, iubirea e mai mult "a da" decât "a primi", nu? Și-atunci, dacă tot dai, cum să nu te împuținezi?!:) „Strada în care se aruncă cu oameni” e un simbol al unui abator de sentimente și trăiri în lumea aceasta mereu pusă pe fugă, în lipsă de timp și spațiu pentru a trăi, de aceea e nevoie să le închizi ușile în nas, rând pe rând, parcă mai așteptând, mai sperând că un ultimul moment ar putea să se schimbe ceva... La fel cum poate fi și un cimitir care iarăși construiește o antiteză cu „copii care ne împing în burtă”. Aici îmi vine în minte o asociere extraordinară: în liturghia ortodoxă după Ioan Gură de Aur (mă rog, sunt 2 tipuri de liturghii, a doua fiind cea a lui Vasile cel Mare), la un moment dat, după prma jumătate a slujbei, preotul/preoții și diaconul/diaconii se retrag în altar, închid ușile împărătești și trag o perdea. Le deschid mai târziu după câteva ectenii spunând „Ușile, ușile”... (era o idee pe care am strecurat-o și la mine în „Primul nostru Crăciun fără tine”, dar nimeni nu a reacționat. Mă tem că am fost mult prea subtil:)). Acest „Ușile, ușile” e un fel de acceptare a divinității să i se rostească numele, să i se cânte imnul, la fel și aici, divinitatea fiind cuplul, dragostea lui și, mai ales, viața care ia naștere din viețile lor două, un fel de 1+1=1, pentru că 1 burtă+1 burtă=1 burtă:)! Important e că totul poate fi privit și ca un simplu preludiu la o noapte plină de copii care vor fi fiind aruncați pe la zăvoare, fără a fi nevoie mai târziu să îi arunci în stradă... Plină de înțelesuri și, mai ales, de subînțelesuri această poezie tare-tare-tare frumoasă!!!! Felicitări și un brad plin de stele!!! Cu drag, Constantin | |
| = constantin | ștefan ciobanu [17.Dec.06 17:19] |
| constantin, din multele aspecte pe care le-ai discutat, subliniez că acel acele uși pentru mine reprezintă mai mult o asumare a stării de 1+1=1 după ce în prealabil ele au fost închise, în vederea unei nașterii interioare.ușile vestesc lumii o nouă ieșire. îți mulțumesc de comentariul făcut și mă bucur că ți-a plăcut bradul plin de stele ți-l doresc și ție numai fericire | |
| = tablou cu ploi și mașini de epocă | Dana Banu [18.Dec.06 21:52] |
| Ștefane, în primul și primul rând vreau degrabă să îți spun că voi veni zilnic să mă uit cum ninge-plouă în imaginea ta, apoi îți mai spun că îmi pare mie și cred că îmi pare bine că tu mergi apăsat pe drumul poezesc în ultima vreme, aici ai titlu bun, subtitlu și mai bun, vers sprințar netras de perucă, italice lămuritoare căt și cum trebuie, final luminos și bine pus la punct ce mai , mi-a plăcut poezeaua iar imaginea chiar mai mult decât atât salut, | |
| = dana | ștefan ciobanu [19.Dec.06 19:38] |
| ești bine venită să vezi această ploaie-ninsoare. îți mulțumesc că ești lângă versurile mele | |